24 argumente ‘contra' proiectului Roşia Montană. Niciun argument ‘pentru'

Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane din ASE 

 

<<< înapoi la textul principal

Cadrele didactice din Academia de Studii Economice îşi menţin opoziţia exprimată şi anterior cu diferite ocazii, încă din 2002, faţă de proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC pe scurt): Proiectul minier Roşia Montană este nefezabil, imoral şi trenează de prea mult timp, blocând alte iniţiative economice în zonă. Pentru 216 locuri de muncă în medie pe an şi câteva zeci de milioane de dolari pe an, nu merită să distrugem durabil zona.

Proiectul se prezintă astfel, conform RPP (Raportul de Prezentare a Proiectului, rezentat in dec. 2004): perimetrul licenţei de exploatare este de 2388 ha (pag. 9); se vorbeşte de 218 milioane tone total minereu măcinat în cei 1+17 ani de viaţă a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 1+17 ani, se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conţinut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă şi 7,47 grame argint/tonă. Proiectul va afecta 4 munţi: Cetate şi Cârnic în primii 7 ani, apoi şi Orlea şi Jig; carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 şi 260 metri sub nivelul topografic actual; reziduurile obţinute din prelucrarea minereului vor forma un iaz de decantare cu suprafaţa de 299,8 ha, care va avea un baraj de 185 m înălţime la 2 km de oraşul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea ca o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile tot în acest iaz de decantare. Proiectul, a cărui zonă industrială are suprafaţa totală de: 1376,17 ha , în Certificatul de urbanism nr. 68/20.08.2004 şi 1346,2 ha ( la pagina 21 in RPP), va afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roşia Montană, cel mai afectat fiind satul Roşia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane) din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roşia Montană (şi ne plângem de depopularea Munţilor Apuseni, n.a.); până în prezent (2010) au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietăţile care cad în zona Proiectului. Este prevazută în Proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, şi va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici şi cimitire ar trebui mutate. Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre şi acvatice. Principalele probleme vor fi zgomotul si vibraţiile produse de puşcări şi de operarea celor maxim 23 camioane de transport rocă şi minereu de 150 tone (la vechea exploatare aveau 15 tone). Instalaţiile vor lucra 365 zile pe an, 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Graficul proiectului ar fi: Perioada de construcţie (2-3 ani), Perioada de exploatare de 17 ani, Perioada de închidere a activităţilor miniere (2 ani).

Am văzut că în Programul de Guvernare 2009-2012 - cap. 17 " Energie şi Resurse Minerale", la sfârşit, scrie: „Realizarea unei strategii naţionale pentru valorificarea
resurselor minerale non-energetice şi reevaluarea proiectului Roşia-Montană".

Noi am reevaluat, cu obiectivitatea meseriei, proiectul Roşia Montană şi nu am găsit niciun argument ‘pentru' proiect, doar argumente 'contra'; contra proiectului şi contra oficialităţilor de la diferite nivele care au avizat cu superficialitate şi inconştienţă vinovată dezvoltarea acestui proiect în timp, sfidând legile ţării, specialiştii, populaţia locală, opinia publică. Le prezentăm în continuare.

1) Asocierea dintre Minvest, care a exploatat falimentar la Roşia Montană, şi Gabriel, o companie obscură, fără experienţă în minerit, creată special pentru România, care nici nu are ca obiect în profilul său exploatarea, este un prim argument contra proiectului RMGC (Proiectul, pe scurt).
Compania Gabriel Resources Ltd., Gabriel pe scurt, înfiinţată în 1996, este o companie de "explorare şi dezvoltare", nu de operare ( adică de exploatare), care a făcut explorări doar în România. Asocierea cu Minvest (statul român) în 1997 în compania mixtă RMGC (în final, Gabriel 80%, Minvest 19,3 %), i-a permis obţinerea licenţei de exploatare nr. 47, fără a trece prin concurs public de ofertă.
Această asociere ridică multe semne de întrebare şi ar trebui investigată de organele abilitate. Această asociere explică totul în povestea Proiectului.
Să amintim că Normele privind aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, la Art. 58 şi Art. 62 alin. (1) prevăd evaluarea capacităţii financiare şi a capacităţii tehnice a ofertantului. Evaluarea capacităţii financiare are în vedere bonitatea financiară, sub aspectul indicatorilor privind lichiditatea globală, solvabilitatea patrimonială, rata profitului brut şi rentabilitatea financiară. Evaluarea capacităţii tehnice are în vedere dotarea tehnică, sub aspectul utilajelor şi al personalului de specialitate, specifice activităţii miniere, şi experienţa acestuia în desfăşurarea de asemenea activităţi . Ce capacitate financiară şi tehnică avea Gabriel de a fost invitată la asociere?

 

Istoria lui Gabriel (din Rapoartele sale anuale):

- La data de 4 septembrie 1995 a fost semnat un contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest" - S.A. , Minvest in continuare) şi Gabriel - pe atunci Starx Resources Ltd. (?) - pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei.
- Pe 28 mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey") ; compania părinte, Starx Resources Ltd., a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd." („Gabriel") - simbol GBU pe bursa din Vancouver; preşedinte al Gabriel este Vasile Frank Timiş.
Pe 17 dec. 1996, Gabriel intră într-o înţelegere cu Gabriel Jersey. La adunarea generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel a obţinut acordul acţionarilor pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel. Aceasta tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (reverse takeover).
- Pe 7 iunie 1997, Gabriel a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare şi Articol de Asociere cu Regia Autonomă a Cuprului Deva („Regia Deva") şi trei acţionari minoritari: CARTEL BAU - S.A., FORICON - S.A., COMAT TRADING - S.A., care au dus la formarea companiei mixte Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold") (actuala Rosia Montana Gold Corporation - RMGC); proprietăţile incluse în înţelegerea „Romanian Properties" sunt Roşia Montana şi Bucium. Gabriel a contribuit cu US$ 357.000 pentru capitalizarea initială a lui Euro Gold. În ACTUL ADITIONAL Nr. 3/1998 al Euro Gold , se scrie: „ Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obţină licenţele de explorare şi exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăţi. Regia se obligă să transfere societăţii aceste licenţe de explorare, dezvoltare şi exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obţinerea lor" (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3290/1998).
- Pe 26 iulie 1997, s-a format Deva Gold S.A., printr-un Contract de Încorporare şi Articole de Asociere între Castle Europa Ltd. (acţionar principal Vasile Frank Timiş) (60%), Regia Deva (38,5%) şi aceleaşi trei companii miniere controlate de stat (?) CARTEL BAU - S.A., FORICON - S.A., COMAT TRADING - S.A. (1,5%) (proprietăţile incluse în înţelegere sunt Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes - n.a.). "Regia este de acord ca, în conformitate cu prevederile Legii minelor (care nu apăruse încă la data aceea -n.a.), să transfere societăţii licenţele de explorare (exploatare) pentru perimetre pe care societatea le consideră necesare pentru dezvoltarea proiectului, perimetre arătate în preambulul contractului, cât mai repede cu putinţă, în termenul prevăzut de lege." (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3339/1998).
- Pe 8 dec. 1997, Gabriel a făcut o înţelegere cu acţionarii lui Castle Europa Ltd. (the „Castle Europa Agreement") să achiziţioneze tot capitalul lui Castle Europa pentru 5 milioane acţiuni şi o plată totală de US$425.000. Castle Europa este o companie privată cu 3 acţionari. Tranzacţia este de tipul „related party transaction", deoarece Preşedintele lui Gabriel (Frank Timiş n.a.) este acţionar principal al Castle Europa. Conform cu „Castle Europa Agreement", Gabriel va împrumuta Castle Europa Ltd. cu US$ 355.000, pentru ca aceasta să-şi plătească contribuţia sa de capital pentru cei 60% în Deva Gold.
- În 26 martie 1998, Gabriel a achiziţionat Castle Europa S.A., adăugând astfel alte două proprietăţi în România. Gabriel are deci 4 proiecte în România, toate în patrulaterul de aur: Roşia Montană, Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes. Activităţile lui Gabriel au loc în două companii mixte cu Regia Deva: Euro Gold Resources S.A. şi Deva Gold S.A. Prin subsidiarele sale, Gabriel Resources (Jersey) Limited, Gabriel deţine 65% din Euro Gold, care a fost stabilit cu focus pe Roşia Montană şi Bucium, iar prin Castle Europa Ltd., Gabriel deţine 60% din Deva Gold, care a fost stabilit cu focus pe Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes.
- Pe 16 martie 1998 este publicată Legea Minelor nr. 61, care spune printre altele: „Explorarea se realizează pe baza unei licenţe exclusive..."(Art. 9(1), „Licenţa de explorare se acordă pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani..." (Art. 9 (3)), „Exploatarea minieră se realizează pe baza unei licenţe exclusive ..." (Art. 10 (1)), „Licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani." (Art. 10 (4)), „Prevederile licenţei ramân valabile pe toată durata acesteia" (Art. 11 (2)), „ În limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului."(Art. 15).
- Prin H.G. nr. 808 /13.11.1998 s-a înfiinţat Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest" - S.A., cu sediul în Deva, din Regia Autonomă a Cuprului Deva.
- În 1999, Gabriel şi-a mărit participarea la Euro Gold în proiectele sale la Roşia Montană şi Bucium de la 65 % la 80%, ca rezultat al terminării studiului de fezabilitate. Gabriel a „fost capabil" să extindă mărimea celor 4 licenţe minerale existente pentru a acoperi arii cunoscute de mineralizare, adiţionale". În 1999 Gabriel a achiziţional 2 proiecte noi, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti, având acum 6 proiecte în Patrulaterul de Aur al României.
- În 1999, au fost emise Licenţe de exploatare lui Minvest S.A. (Minvest) (fosta Regia Deva) ca titular şi lui RMGC ca şi companie afiliată - pentru proiectul Roşia Montană- şi lui Deva Gold ca şi companie afiliată - pentru proiectele Certej, Zlatna şi Bolcana. Contractele de licenţă de exploatare prevăd că Minvest va transfera titlul pentru proiectul Roşia Montană lui RMGC şi titlul pentru proiectele Certej, Zlatna şi Bolcana lui Deva Gold, respectiv, în momentul în care compania predă un studiu de fezabilitate pozitiv (cine l-a verificat ?- n.a.) , un plan de dezvoltare, un studiu de impact asupra mediului şi un plan de închidere lui Minvest; Agenţia Nationala de Resurse Minerale va trebui să consimtă la transferul contractelor de licenţă de exploatare.
- În 1999, au fost emise Licenţe de explorare lui RMGC ca titular pentru proiectul Bucium şi lui Deva Gold ca titular pentru proiectul Băiţa-Crăciuneşti.
- În 2000 ( sau 1999 ?) , se modifică denumirea societăţii din EURO GOLD RESOURCES - S.A. în ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION - S.A. (RMGC în continuare) (www.rosiamontanagoldcorp.com )
În decursul anilor 1999-2001, cele 6 licenţe au fost transferate către RMGC sau Deva Gold respectiv, Minvest rămânând companie afiliată în cazul licenţelor de exploatare (un fel de „preluare inversă").
- În 15 februarie 2000, Gabriel a anunţat o restructurare a corporaţiei, care va avea ca rezultat divizarea potofoliului existent de proiecte de resurse minerale în două companii publice separate, Gabriel şi European Goldfields. În 13 iunie 2000 s-a terminat reorganizarea lui Gabriel, în sensul că a fost creată noua companie European Goldfields Ltd. (www.egoldfields.com ); Gabriel a transferat lui European Goldfields proiectele sale de la Certej, Zlatna, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti.
- În 2003 Frank Timis pleaca de la Gabriel, dupa ce si-a primit partea.

 

2) Faptul că Gabriel a obţinut licenţa de exploatare 47 la Roşia Montană prin transfer premeditat, nu prin licitaţie, că a explorat, nu a exploatat prin această licenţă, că afirmă fals în toate documentele că aceasta este licenţa de exploatare pentru proiectul RMGC, şi că în baza acestei licenţe a lansat de două ori (2002 şi 2004) procedura de obţinere a acordului de mediu, contrar legii (pentru că nu are licenţă de exploatare pentru proiect), şi statul roman aprobă tacit, sunt argumente foarte puternice contra proiectului.
S-a adoptat Legea minelor nr. 61 la 5 martie 1998. Prin H.G. nr. 808 /13.11.1998, s-a înfiinţat Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest"-S.A., cu sediul în Deva, din Regia Autonomă a Cuprului Deva. Minvest a cerut la ANRM o licenţă nouă, sub prevederile legii nr. 61. ANRM i-a eliberat licenţa de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba, nr. 47/1999 (Licenţa 47 pe scurt), aprobată de Guvern prin H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999, publicată în M.O. Partea I, Nr. 285/21.VI.1999.
Licenţa a fost transferată de la Minvest către RMGC (înregistrată în registrul comerţului nr. J/01/443 din 30 noiembrie 1999, cod fiscal nr. R9762620) prin Actul adiţional nr. 3 şi Ordinul ANRM Nr. 310/9.10.2000, publicat în M.O. Partea I, Nr. 504/13.X.2000; art. 2 din Ordinul Nr. 310 spune: „Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest" - S.A. va rămâne companie afiliată în condiţiile stabilite în licenţă." - deşi nu există noţiunea de „companie afiliată" în Legea minelor. Conform înţelegerilor, Minvest prin Roşiamin a continuat exploatarea minei existente de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră deschisă, cu aurul scos prin cianurare la Baia Mare, până în 2006, când mina a fost închisă ca nerentabilă, iar RMGC (Gabriel) a facut explorare pentru Proiect.
Licenţa 47 este deci pentru exploatarea veche, închisă în 2006. Conţinutul licenţei 47 este secret, dar este clar că în 1999 nu se ştiau prevederile proiectului RMGC, care s-au conturat abia în 2001. Totuşi, în toate materialele, RMGC şi Gabriel afirmă că au licenţa de exploatare pentru proiect, ceea ce este fals.

3) Neîncrederea că autorităţile din România pot să gestioneze corect un astfel de proiect este un argument forte împotriva Proiectului, căci înseamnă că nu are nici cine să ia măsuri drastice, dacă prevederile Proiectului vor fi încălcate. Neincrederea vine din următoarele fapte:
Perimetrul iniţial de circa 1200 ha al Licenţei de exploatare 47/1999 deţinută de RMGC prin transferrul din 2000 de la Minvest a fost modificat de către ANRM, în interesul RMGC, de 3 ori: mărire, în 1999, la aproximativ 2000 ha şi, în 2001, la 4282 ha şi micşorare, în 2004, la 2388 ha, ceea ce este ilegal, deoarece Legea Minelor 61/1998, spune la Art. 11 (2) „ Prevederile licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, în condiţiile existente la data încheierii", iar Legea Minelor 85/2003 spune la Art. 60 (1):„Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate". De remarcat că de fapt s-a urmărit mărirea perimetrului nu pentru exploatare, ci pentru explorarea care s-a făcut ilegal prin aceasta licenţă. Prin modificari repetate ale perimetrului licenţei 47, el a ajuns să fie perimetrul noului Proiect (al viitoarei licenţe de exploatare), nu al exploatării curente, încheiate în 2006.
Urmările modificărilor aduse perimetrului au fost foarte grave; ele au avut efectul dominoului:

- toată zona localităţii Roşia Montană (şi anume pe suprafaţa maximă de 4282 ha, între 2001 şi 2004) a fost supusă unui program agresiv de explorări, în ciuda faptului că din anul 2000, prin Legea nr. 5, localitatea se află pe lista monumentelor istorice protejate;
- au fost începute prematur şi deci ilegal săpături arheologice în scopul descărcării de sarcină arheologică începând cu 2001.
- consiliul local al localităţii Roşia Montană a modificat prematur în 2002, deci ilegal - la rândul său- PUG-ul şi PUZ-ul pentru localitate, la cererea RMGC, în favoarea Proiectului, neautorizat încă, încălcând astfel Art. 41 (2) din Legea 85; mai mult, noul PUG prevedea termene pentru mutarea populaţiei din zona afectată de Proiect anii 2003 şi 2004, termene care au fost presiuni psihice la adresa populaţiei ; Curtea de Apel Alba a constatat la 23 ianuarie 2008 în mod irevocabil nelegalitatea Hotărârilor de Consiliu Local Roşia Montană prin care, în iulie 2002, s-au votat planurile de urbanism ale comunei Roşia Montană, localitatea fiind astfel declarată zonă industrială, exclusiv rezervată proiectului minier propus de Gabriel Resources.
- modificarea planurilor urbanistice, la rândul ei, a dat suport RMGC să înceapă strămutarea/relocarea , ilegală, a populaţiei din zona Proiectului nou (neaprobat încă) începând cu 2002; RMGC a achiziţionat 77% din case (prin strămutare) în zona industrială, în aria protejată şi în zona tampon (procesul de cumpărare a fost suspendat în febr. 2008); s-a contribuit astfel la depopularea Munţilor Apuseni, în contradicţie cu eforturile Guvernului îndreptate contra depopulării Munţilor Apuseni.
In Decembrie 2004, autorizaţia de mediu a Minvest pentru exploatarea de mici dimensiuni de la Roşia Montană a expirat, dar exploatarea a continuat, iar Licenţa 47 nu a fost anulată.
Proiectul Roşia Montană trebuia să aibă o licenţă de exploatare proprie, şi nu avea, la data depunerii celei de a doua cereri pentru eliberarea acordului de mediu (14.12.2004). Licenţa de exploatare nr. 47/1999, care stă la baza Memoriului de prezentare a Proiectului Roşia Montană depus la APM Alba în data de 14.12.2004 în vederea obţinerii acordului de mediu - era pentru mina veche, de mici dimensiuni (500.000 tone minereu anual) , de la Roşia Montană, nu pentru proiect, care a fost definitivat în 2001.
Pentru a obţine o nouă licenţă de exploatare, RMGC are nevoie, printre altele, de "studiul de impact asupra mediului si bilanţul de mediu, după caz, întocmite în condiţiile legii" (Legea 85/2003, Art. 20 (1) alin. c)), iar pentru a începe activităţile miniere prevăzute în licenţă are nevoie de "acord de mediu": (Legea 85/2003, Art. 22 (1) „Inceperea activităţilor miniere prevăzute în licenţă se autorizează în scris de către autoritatea competentă, în termen de până la 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente:
b) dovada constituirii garanţiei financiare pentru refacerea mediului;
d) acord/autorizaţie de mediu; ...
e) pentru explorare - avizul autorităţii competente pentru programul anual de lucrări; pentru exploatare - avizul autorităţii competente pentru programul anual de exploatare;
..." ).
Deci, RMGC trebuie să obţină mai întâi licenţa de exploatare şi după aceea acordul de mediu. Este cel puţin curioasă inversarea de roluri declarată atât de Gabriel Resources cât şi de fostul şef ANRM, că mai întâi trebuie ca proiectul Roşia Montană să obţină acordul de mediu, şi apoi licenţa de exploatare. (Procedura de obtinere a acordului de mediu a fost suspendata indefinit in sept. 2007 de ministrul mediului, Atilla Korodi- singurul gest salutar din partea autorităţilor române.)
Şi exemplele pot continua. Acestea sunt dovezi că autorităţile statului, centrale şi locale, au ‘vândut' demult Roţia Montană lui Gabriel.

 

4) RMGC nu poate obţine legal o licenţă de exploatare pentru proiectul său la Roşia Montană, şi acest lucru este un argument contra proiectului.
Legea nr. 85/2003 , la Art. 18, alin. (2), spune că: „Licenţa de exploatare se acordă: a) direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, ...; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, ... ."
- Dar RMGC nu a fost titularul unei licenţe de explorare, ci a fost (este) titularul unei licenţe de exploatare. Deci varianta a) cade şi rămâne valabilă varianta b), ca RMGC să câştige un concurs public de ofertă.
- Să observăm că nu se poate organiza un concurs public de ofertă pentru Roşia Montană, pentru că: Art. 11, alin. (1) din Legea Minelor 85/2003 spune că „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,...., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise." Iar la Art. 11, alin. (2), se adaugă: „Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii."
Ori, la Roşia Montană, există categoric monumente istorice, religioase şi situri arheologice de interes deosebit, cu toate descărcările de sarcină arheologică date ilegal lui RMGC de către Ministerul Culturii; deci, conform Art. 11, alin. (1), din Legea Minelor 85/2003, exploatarea la Roşia Montană este strict interzisă şi nu există, până acum, o Hotărâre de Guvern care să consfiinţească exceptarea. Deci, nu se poate organiza un concurs public de ofertă la Roşia Montană.
Declaraţiile recente ale domnului ministru Videanu legate de proiectul Roşia Montană ne-au alarmat, dar sperăm că niciun guvern nu va îndrăzni să-şi asume răspunderea distrugerii Roşiei Montane, după ce cu toţii am infierat distrugerile făcute de guvernul comunist la Roşia Montană, prin cariera deschisă în masivul Cetate în 1970.

5) Motivaţia acestui proiect este slabă ca argumentare tehnico-economică şi imorală prin viziune.
În proiectul Roşia Montană nu este vorba despre petrol sau gaze naturale, care sunt o necesitate pentru economia unei ţări. Este vorba de aur şi argint (272,7 t aur (sau mai nou 314,7 t aur) şi 945,5 t argint), care nu sunt o necesitate. BNR ne-a anunţat că are rezerve suficiente de aur (103,7 tone la 31 dec. 2009, valorând 2 556 milioane euro).
Atunci de ce graba cu scoaterea aurului prin acest proiect? Petrolul sau gazele naturale poate pot migra din subsol în timp, dar aurul nu poate migra. Şi o mină de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual) , cum a fost cea închisă în 2006, se poate oricând deschide, dacă este nevoie, undeva în Patrulaterul aurului.
Atunci de ce statul român (ANRM) a concesionat prin licenţa 47 unei firme obscure, creată special, aurul de la Roşia Montană ?
Se impune însă cercetarea în conexiune şi a celorlalte 5 licenţe obţinute de Gabriel în patrulaterul aurului, care au o situaţie similară, duăa cum rezultă din Raportul Anual pe 1999 al lui Gabriel:
- Licente de exploatare au fost emise lui Minvest S.A. (Minvest) (fosta Regia Deva) ca titular si lui RMGC ca si companie afiliata - pentru proiectul Rosia Montana- si lui Deva Gold ca si companie afiliata - pentru proiectele Certej, Zlatna si Bolcana. Dar Gabriel nu exploateaza, ci exploreaza in aceste perimetre.
- Licente de explorare au fost emise lui RMGC ca titular pentru proiectul Bucium si lui Deva Gold ca titular pentru proiectul Baita-Craciunesti. Licenta de explorare pentru Bucium a expirat in 2004 si a fost prelungita pana la 19 mai 2007, cand a expirat. Guvernul a spus lui Gabriel că o decizie asupra conversiei licenţei de explorare Bucium în licenţă de exploatare Bucium se va lua după ce se va lua o decizie asupra Proiectului Roşia Montană.
Sa amintim ca licenta de explorare se acorda pentru o durata de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani, pe cand licenta de exploatare se acorda pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de cate 5 ani. Aceasta explica poate de ce Gabriel a dorit o licenta de exploatare la Rosia Montana, si nu o licenta de explorare, desi a facut doar explorare.
Cine sau ce stă în spatele acestei afaceri ? De ce SRI s-a legat de profesorul universitar Ioan Piso de la Cluj, un opozant vechi al proiectului ? De ce ANRM (statul român) sprijină tacit sau explicit pe Gabriel ?
„ Dacă e să ne ia ungurii Transilvania, măcar să o ia golită" - aceste vorbe, auzite pe coridoarele ANRM, nu sunt oare o explicaţie a afacerii aurului? Şi un argument puternic contra proiectului ?

6) Aprobarea Proiectului Roşia Montană va antrena şi aprobarea exploatării adiacente la Bucium şi aceasta este un argument contra Proiectului.
Deci aria dezastrului se va extinde şi se va amplifica cu Bucium cel puţin.

7) Exploatarea gigantică, la suprafaţă şi folosirea cianurii, local, în cantităţi imense, prevăzute în Proiect, sunt argumente puternice contra proiectului.
La Roşia Montană aurul este exploatat de peste 2000 de ani: în subteran, prin galerii, până în 1970, şi la suprafaţă, prin carieră deschisă, din 1970 încoace (400.000 tone minereu anual) în masivul Cetate. Aurul a fost extras din minereu 2000 ani prin procedeul focului şi apei, şi prin cianurare în ultimele decenii, dar cianurarea s-a făcut tocmai la Baia Mare.
Proiectul RMGC preconizează tot carieră deschisa, dar în 4 masive, extragerea a 13 milioane tone minereu anual, timp de 17 ani, prin detonări 24 ore/zi, 7 zile pe săptămână, cu cianurare făcută la faţa locului şi cu deşeurile depuse într-un singur imens iaz de decantare, cu un baraj de 185 m înălţime, ce ar fi creat în locul satului Corna. Vor fi folosite 91.860 tone anual de substanţe periculoase, din care 12.000 tone cianură de sodiu anual (Tabelul 2.8b, [RPP], pag. 82).
De menţionat că în lume se trece de la exploatarea în carieră deschisă, care distruge relieful, la exploatarea în subteran.

8) Neîncrederea în capacitatea financiară şi tehnică a lui Gabriel este un alt argument contra Proiectului.
"Nu avem resursele financiare să construim mina la Roşia Montana" - se spune în [2005AR], publicat în primavara lui 2006, la pag. 22, dar şi la pag. 32. " Nereuşita în obţinerea finanţării suplimentare ar putea avea ca rezultat întârzierea sau amânarea indefinită a dezvoltării pe mai departe a proiectului nostru, cu pierderea posibilă a proprietăţilor" - spune în continuare Gabriel. Iar dacă ne uităm în urmă la Rapoartele anuale ale lui Gabriel, observăm că Gabriel a avut permanent pierderi:
- „Gabriel a avut pierderi în fiecare din ultimii doi ani fiscali şi anticipează că pierderile pot să continue în timpul următorilor ani".([1999AR], pag. 14)
- „Gabriel a avut pierderi în fiecare din ultimii doi ani fiscali şi anticipează că pierderile pot să continue în timpul următorilor ani. Compania nu are suficiente fonduri să avanseze proiectul în faza de construcţie". ([2000AR], pag. 15) .
- „Gabriel continuă să aibă pierderi".( [2001AR], pag. 19)
- „Gabriel continuă să aibă pierderi". „ Compania nu are în prezent suficiente fonduri în mână pentru a realiza cheltuielile planificate pentru 2003 care să menţină calendarul curent al proiectului" ([2002AR], pag. 31 ).
- „Gabriel continuă să aibă pierderi şi va continua să aibă până ce producţia comercială va începe şi vor fi generate venituri". ([2003AR], pag. 22)
- „Compania nu are în prezent fonduri suficiente în mână sau vreo sursă de finanţare pentru a finanţa complet cheltuielile planificate pentru 2005". ([2004AR], partea a II-a, intitulată „2004 Management's Discussion and Analysis, Consolidated Financial Statements", pag. 5)
Proiectul RMGC reprezintă o construcţie artificială, menită să convingă investitorii cu bani să învestească . Acţiunele lui Gabriel în România au o vădită tentă speculativă (scopul său este creşterea valorii acţiunilor sale la bursă pe seama vehiculării poveştilor legate de aurul din România, de la Roşia Montana şi Bucium).
Probabil că Gabriel va vinde afacerea, în caz că va obţine licenţa de exploatare pentru proiect, şi alţii, cu capacitate financiară şi tehnică adecvată ar face exploatarea prevazută în Proiect. Se observă deja apariţia printre acţionarii lui Gabriel a firmelor private Newmont Mining Corporation (cea mai mare companie minieră de aur din lume, americană, n.a.), Electrum Strategic Holding LLc, Paulson & Co. Inc., şi recent BSG Capital Markets PCC Limited, care deţin circa 50%.

9) Riscurile pe care chiar Gabriel le vede pentru proiectul său - riscuri prezentate acţionarilor doar în Rapoartele sale Anuale pe Anii 2003, 2004 şi 2005, reprezintă argumente foarte obiective contra Proiectului.
Gabriel prezintă 6 pagini de riscuri şi incertitudini în ([2004AR], partea a II-a, pag. 9 - 14) pentru proiectul Roşia Montană. Dintre acestea, menţionăm:
- „Gabriel are experienţă limitată în exploatare". (pag. 12).
- „Gabriel este în competiţie cu alte companii miniere, care au resurse financiare şi tehnice substanţial mai mari pentru achiziţia de concesiuni minerale, precum şi pentru recrutarea şi reţinerea unui personal calificat şi cu experienţă în industria minieră. Nu poate fi sigur că va continua să atragă şi să reţină funcţionari buni şi cu experienţă". (pag. 12).
- „Rezervele estimate prezentate nu trebuie interpretate ca asiguratoare pentru viaţa minei (de 17 ani) sau pentru profitabilitatea operaţiilor viitoare".(pag. 13).
- „Gradul de mineralizare ce va fi găsit când se va trece la exploatare poate să difere de cel indicat de rezultatele forărilor şi aceste diferenţe ar putea fi substanţiale". (pag.13)
- „Funcţie de preţul aurului sau al altor minerale produse, Gabriel poate decide că nu este practic să înceapă sau să continue producţia comercială." (pag.13,14)
Şi în ([2005AR], pag. 24) Gabriel spune: "Funcţie de preţul aurului sau al altor minerale produse, putem stabili că nu este practic să începem sau să continuăm producţia comercială" .
Îşi poate permite Guvernul României să aprobe un proiect în aceste condiţii de risc? Să mute oameni, cimitire, biserici, să decoperteze pamântul pentru ca în final proiectul să eşueze?

10) Neîncrederea în datele furnizate de Proiect, îin absenţa unei confirmări autorizate a volumului rezervelor şi a concentraţiei de aur/argint la Roşia Montană, este un argument major contra lui.
Dar cât de mult aur este la Roşia Montană ?
- Gabriel anunţă , de exemplu, în [1997AR], la pag. 8, „A comprehensive scoping study carried out by an Australian mining consultant in January 1998 confirmed the inferred mineral resources of Rosia Montana to be 45 million tones with an average grade of 1,7 grams of gold per tone .... The silver resource was estimated at 12,8 million ounces at a grade of 7 grams of silver per tone."
- În Rapoartele anuale ale lui Gabriel pe 2002, 2003, 2004 şi în [RPP], rezervele sunt de 218 mil. tone minereu şi concentraţia este de 1,52 g/t Au şi 7,47 g/t Ag şi, brusc,
- în [2005AR] şi în [EIM], sunt mai mici : 215 mil. tone minereu şi respectiv 1,46 g/t Au (adica in total 313,9 tone aur) şi 6,9 g/t Ag .
- Acum, în 2010, pe site-ul www.gabrielresources.com nu scrie cât minereu este ci că rezerva de aur este de 10,1 milioane uncii (şi dacă luăm uncial = 31,16, obţinem aproximativ 314,7 tone aur), la o concentraţie medie de 1,3 g/t aur.
- Regia Deva (actuala Minvest) anunţa că resursele la Roşia Montană, la 1 ianuarie 1995, conţineau aproximativ 29 milioane tone minereu, cu o concentraţie medie de 0,86 g/t aur şi 10,64 g/t argint. ([1997AR], pag. 8).
Autorităţile publice din România au obligaţia de a verifica datele privind proiectul RMGC, înainte de a decide asupra fezabilităţii tehnico-economice şi a interesului public pentru realizarea acestuia (Legea minelor 61/1998, Art. 40 (c) şi Legea minelor 85/2003, Art. 55 (c)). Cu excepţia analizei efectuată de către Academia Română, în care se solicită explicit "confirmarea, printr-o expertiză autorizată şi independentă, a existenţei volumului de rezerve apreciat de RMGC", toate evaluările au luat în considerare informaţiile oferite; şi dacă acestea nu sunt reale? (a se vedea cazul Bre-X în Indonezia) Existenţa volumului de rocă mineralizată cu conţinuturile de aur şi argint avansate de către RMGC este foarte îndoielnică, îndeosebi dacă avem în vedere că zăcământul propus spre exploatare a fost descoperit de către Gabriel Resources înainte de a efectua lucrări de explorare ?! ( a se vedea colecţia Mining Journal 1997-2000).
(Ion Rădulescu, inginer geolog, fost consilier la ANRM (1997 - 2000), fost director al Institutului Geologic al României (1990 - 1995), expert ONU (1969 - 1981), director de proiect în Burundi, consilier pentru proiecte miniere în Ruanda, Tanzania, Zair, Uganda).
Dacă datele anunţate de Gabriel sunt cele bune, se pune şi întrebarea de ce Minvest a fost falimentară şi a fost subvenţionată de stat atâta timp?

11) Resursa săracă în aur (şi bogată în vestigii arheologice) este un argument puternic contra Proiectului.
Resursa de aur la Roşia Montană este săracă: 1,46 g/t Au (sau recent 1,3 g/t Au) şi 6,9 g/t Ag (recent 6 g/t Ag) la tona de minereu, deci sub concentraţia minimă de 2 grame aur/tonă pentru care un minereu merită să fie exploatat, pentru că depinde de fluctuaţiile preţului aurului. Se vor extrage în medie 13 milioane tone anual de minereu, timp de 17 ani, deci circa 215 mil. tone minereu în total, pentru a avea rentabilitate.
Toate minele în lucru existente astăzi în Europa prelucrează un minereu mult mai bogat în aur.
Preţul aurului era între 275 USD/uncie şi 300 USD/uncie în 2003, 735 USD/uncie la sfârşitul lui 2008. Astăzi, din cauza crizei, a ajuns la circa 900 USD/uncie şi recent la 1130 USD/uncie. Afacerea poate părea multora rentabilă, astăzi. Dar până începe construcţia minei, durează cel puţin 3 ani, şi în trei ani criza trece, preţul aurului coboară la loc şi exploatarea devine nerentabilă.

12) Neîncrederea că Gabriel va şti să gestioneze eficient exploatarea este alt argument contra Proiect.
În afară de întrebările legate de legalitatea conţinutului licenţei de exploatare 47 deţinută de RMGC şi de alte întrebări, se pune întrebarea naturală : dacă RMGC ( Gabriel), care este titularul licenţei la Roşia Montană din 2000, nu a reuşit să facă eficientă exploatarea curentă, mică, de circa 400.000 tone minereu anual, care a fost închisă în 2006, cum va reuşi să facă eficientă exploatarea gigant, de 13 milioane tone minereu anual, prevazută în Proiect ? (O să spună că ei se ocupau doar de explorare, nu şi de exploatare. Atunci, de ce au preluat prin transfer Licenţa 47, care era de exploatare, şi nu şi-au luat o licenţă de explorare?) Noi credem că nu va reuşi şi acesta este alt argument contra Proiectului.

13) Neîncrederea în graficul Proiectului propus de Gabriel este un argument contra Proiectului.
Explorarea făcută de Gabriel la Roşia Montană în cadrul Proiectului a început din 1997, deci de 13 ani, iar legea Minelor (61/1998 si 85/2003) prevede că o licenţă de explorare se dă pentru 5 ani plus încă maximum pentru 3 ani. Dacă lui Gabriel i-au trebuit 13 ani să tot exploreze (deşi mare parte din informaţii le avea deja, căci exista exploatarea curentă de mici dimensiuni şi existau vechile galerii romane şi medievale , de unde au prelevat probe !), ce încredere putem avea în Gabriel că va respecta graficul exploatării propuse pe 17 ani ? Niciuna.

14) Proiectul nu mai este realizabil după anularea definitivă, de către Curtea Supremă, în dec. 2008, a Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004.
Masivul Cârnic, obiectivul central al exploatării la suprafaţă preconizate de RMGC, redevine, prin hotărârea judecătorească a Curţii Supreme din dec. 2008, sit arheologic sub protecţia Legii 258/2005 Art. 5 (1), Roşia Montană fiind prin Legea 5/2000, anexa 3,
protejată ca patrimoniu naţional de valoare excepţională. Deci, proiectul (inclusiv documentul Memoriu) trebuie să fie modificat esenţial de către RMGC ( "Acest Memoriu de Prezentare a Proiectului este înaintat de către Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) ca o componentă a solicitării de eliberare a acordului de mediu ...", (Memoriu, pag. 7)). Din acest motiv, cererea iniţială de acord de mediu , din data de 14.12.2004, a rãmas fãrã obiect si întreaga procedură ar trebui anulată, nu suspendată.

15) Proiectul a fost slab, dovedind lipsa de experienţă în domeniu. Nu ne putem aştepta ca execuţia lui să meargă mai bine. Ca orice proiect slab, şi cu riscuri mari, el trebuia respins de mult de autorităţi.
Costurile de construcţie a minei (pentru 2-3 ani) (initial capital cost) necesare pentru a trece la exploatarea prevăzută în Proiect a celor 218 (acum 215) milioane tone minereu pentru cei 17 ani de viaţă a minei (adică 13 milioane tone minereu procesat în medie anual), au crescut de la 253 mil. USD în 2001 ([2001AR], pag. 6), la 437 mil. USD în 2002 ([2002AR], pag. 10) şi la 638 mil. USD in 2006 ([2005AR], pg. 14). Trebuie observat că Gabriel a anunţat creşterile de capital în preajma celor două încercări de obţinere a acordului de mediu pentru Proiectul său (prima incercare începută în sept. 2002- retrasă în iunie 2003, a doua încercare începută în dec. 2004, care continuă şi astăzi), ca să-i măreasca atractivitatea.
Nu numai costurile de construcţie ale minei, dar şi Proiectul întreg a fost revizuit de mai multe ori, pentru a putea fi acceptat de autorităţile româneşti. Până ce şi datele din [RPP] , lansat în dec. 2004 ca prim document din procesul de obţinere a acordului de mediu, care prezintă Proiectul, diferă nepermis de mult de datele din [EIM], lansat în mai 2006, ca de exemplu:
- suprafaţa iazului de decantare era de 300 ha, cu un baraj de 185 m înălţime în [RPP] pag. 21, şi este de 363 ha ([EIM], Vol. 7, pag. 36), cu un baraj de 185 m înălţime în Vol. 8, pag. 18 şi de 200 m înălţime în Vol. 25, pag. 12.
- Planul exploatării miniere pe cariere diferă mult în [RPP], pag. 43, faţă de cel din [EIM], Vol. 8, pag. 24.
Să observăm aici că uzanţa în evaluarea proiectelor de cercetare este ca întâi ele să verifice nişte condiţii de eligibilitate, după care se trece la evaluarea propriu-zisă . Iar daca la evaluarea propriu-zisa sunt respinse, nu li se permite autorilor sa le ia inapoi si sa le imbunatateasca cu observatiile comisiei, si sa le prezinte din nou si tot asa pana ce sunt acceptate. Dacă s-ar proceda similar şi cu proiectele cu riscuri mari, Proiectul RMGC nu ar fi fost eligibil. Şi exact acest lucru îl afirmăm noi din 2002 : acest Proiect trebuia respins de mult ca neeligibil; el nu trebuia să ajungă la Ministerul Mediului, pentru evaluarea impactului asupra mediului.

16) Numărul locurilor de muncă asigurate de Proiect, care se doreşte de către Gabriel a fi un argument în favoarea Proiectului său, este de fapt, un argument contra Proiectului.
RMGC afirmă că Proiectul va sigura 500-600 (560 în [2004AR], pag. 29) , 800 în [2009AR] locuri directe de muncă pe perioada celor 17 ani şi 1200 în faza de construcţie [2009AR].
Persoane publice au fluturat şi ele în media un numar impresionant de locuri de muncă creat de Proiect, pentru a influenţa opinia publică în favoarea Proiectului.
Dar studiul pregătit de Independent Mining Consultants, Inc. pentru RMGC în sept. 2003 (a fost pe site-ul www.gabrielresources.com, dar ulterior a fost scos, pentru publicitatea proastă pe care o făcea) prezintă o medie de doar 217 locuri de muncă pe perioada celor 17 ani de viaţă a minei plus un an premergător (şi anume în medie 29 posturi personal salariat (Salaried Staff Requirements) şi 187 posturi pentru muncitori (Mine and Maintenance Hourly Labour Requierements).
Relocarea sau strămutarea a circa 2000 oameni (900 familii) ca să asigure locuri de munca doar la 217 (din care mulţi vor fi străini de zonă) este un sacrilegiu si un argument contra Proiectului.
La Roşia Montană, în prezent, doar în 25 % din gospodarii există un angajat Minvest, iar Proiectul va afecta 33 activităţi comerciale ([RPP], pag. 158).
Distrugerea terenurilor agricole şi a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populaţia locală, va genera şi mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forţei de muncă din minerit, în urma unui decret guvernamental . Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensaţie de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viaţă sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-si hrăni familiile şi a-şi asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi mutati şi şi-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea şomerilor care vor fi privaţi de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC.[ASE]
Problema mineritului în zonă nu se rezolvă prin Proiectul RMGC, doar se amână cu 17 ani, când va fi mult mai gravă. Ce se va întâmpla după închiderea proiectatei mine ? Şomaj total, într-o zonă distrusă pentru sute de ani, într-o comunitate distrusă.
Locuitorii din zonă sunt ademeniţi mincinos în favoarea Proiectului cu locurile de muncă ce vor fi create.
Ce proteste ar fi avut loc dacă specialiştii s-ar fi opus FNI şi câştigurilor "de 8 ori" ? Nu ne-am opus, pentru că nu era un interes naţional. Dar Roşia Montană este de interes naţional. Roşia Montană este şi a noastră, nu numai a roşienilor. Iar Proiectul Roşia Montană este un proiect privat, nu public, care vizează distrugerea zonei.

17 ) Revitalizarea zonei, trâmbiţată de RMGC şi de susţinătorii lui, în favoarea Proiectului, este o utopie. Nu numai că RMGC nu va aduce niciun beneficiu regiunii, dar va condamna o întreagă zonă la sărăcire şi aceasta pe termen lung.
România a moştenit de la regimul comunist un număr impresionant de centre de dezvoltare mono-industrială, inclusiv centre miniere. Dezvoltarea unei regiuni bazată doar pe o singură activitate economică principală s-a dovedit, în general, o greşeală. În România sunt suficiente exemple care să demonstreze acest lucru.[ASE]
Cu toate acestea, sunt unele cazuri în care principala activitate economică poate genera beneficii indirecte pentru economia locală. Acest lucru depinde în primul rând de gradul în care principala activitate economică se bazează pe activităţile de tip amonte-aval la nivel local. Aceste beneficii sunt măsurate în funcţie de numărul de resurse /materie primă (intrări) utilizate în principalul centru de activitate şi de numărul de produse /produse finite (ieşiri) care ies din principalul centru de activitate şi sunt, la un anumit moment, procesate de serviciile locale sau de activităţile industriale satelit.[ASE]
Proiectul minier nu foloseşte resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul, care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.[ASE]
Produsul final al Proiectului este aurul. În România însă nu există o piaţă de desfacere a aurului si nu există o industrie de procesare a aurului . BNR a anunţat oficial că rezervele naţionale de aur sunt suficiente . Pieţele de desfacere ale RMGC sunt deci în străinătate şi compania va exporta întreaga sa producţie.[ASE]
Proiectul Rosia Montana este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic aşadar, pretentia RMGC ca Proiectul va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale este nerealista.[ASE]
Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi va descuraja pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism si turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea animalelor etc.
Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător (apă, sol, aer) va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauză că este la suprafaţă, exclude dezvoltarea potenţială a unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri populaţiei.
Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează cantitati aşa de mari de cianuri (amintim că până acum la Roşia Montană nu s-a folosit cianura, aurul fiind extras la Baia Bare). A ignora acest aspect ar însemna o totală neînţelegere a psihologiei investitorilor şi a turiştilor.[ASE] 

Guvernul şi-a fixat obiective naţionale pentru o dezvoltare echilibrată şi de durată. Fostul Minister al Dezvoltării şi Prognozei a calificat Munţii Apuseni drept o zonă cu un potenţial turistic imens şi a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor miniere şi de promovare a dezvoltării rurale şi ecoturismului. Proiectul companiei RMGC vine într-o flagrantă contradicţie cu obiectivele naţionale şi regionale stabilite de guvern.
Experienţele anterioare în dezvoltarea mono-industrială bazată pe minerit s-au dovedit dezastruoase pentru economie (exemplul Valea Jiului şi al altor centre miniere). După 20 ani de tranziţie, economia se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin introducerea unor activităţi economice diversificate şi durabile. Acceptarea Proiectului companiei RMGC nu ar însemna altceva decât o revenire la politica lui Ceauşescu bazată pe mineritul mono-industrial, şi chiar mai rău, pentru că acest Proiect reprezintă o investiţie intensivă de capital (opusă unei investiţii sociale intensive), ceea ce înseamnă că problemele legate de locuri de muncă şi cele sociale vor deveni şi mai acute. [ASE]
Cum s-au descurcat alţii ? În Olanda s-a mers pe ideea reconversiei... minelor: le-au transformat în ciupercării. Polonia a alternat restructurarea cu privatizarea şi îmbunatăţirea managementului. Anglia a terminat-o cu mineritul în proporţie de 100%, recalificând fiecare salariat în parte. Ucraina şi Rusia au făcut aceleaşi greşeli ca ţara noastră; nu s-a reuşit nici acolo rentabilizarea industriei miniere. (Gabriela Bunea, Edward Pastia, Saptămâna Financiară, 25 apr 2005)

18) Investiţiile directe mici reprezintă un alt argument contra Proiectului.
Din 1999 până în prezent Gabriel a obţinut bani prin emiterea de acţiuni la bursă, în numele aurului de la Roşia Montană. A căpătat şi vechime în muncă, tot datorită Roşiei Montane - adică datorită celor care l-au primit ca asociat principal în afacere.
Gabriel se laudă că a investit deja peste 350 million dolari canadieni pentru dezvoltarea Proiectului minier: în explorări, în plata diferitelor studii pentru Proiect, pentru achiziţia - prematură, înainte de obţinerea aprobării finale pentru Proiect - a terenurilor (proprietăţilor) de la localnicii din Roşia Montană ce vor fi afectaţi de Proiect (166 milioane dolari canadieni), etc. Dar banii pe care i-a investit de unde-i are, nu de la (pe seama) Roşia Montană ? Din aceşti bani învestiţi, doar o mică parte sunt investiţii directe, adică beneficii pentru România , căci majoritatea studiilor sunt facute de specialişti din afară şi majoritatea echipamentelor sunt de import.
Estimam că investiţiile directe din investiţia de capital inţială de 638 mil. USD erau de doar de 12% in 2003. În plus, Minvest contribuie cu 18% la cheltuielile majorate de capital (chiar daca aceste cheltuieli sunt întârziate, deoarece ele vor fi recuperate la începerea exploatării).

Capitalul din actiuni (share capital) al lui Gabriel (vezi [1997AR] - [2005AR]) a fost in timp urmatorul:

31 dec. 1996       1.040.478
31 dec. 1997     26.868.335
31 dec. 1998     33.856.335
31 dec. 1999     66.435.137
31 dec. 2000     78.018.554
31 dec. 2001     95.310.954
31 dec. 2002   114.561.845
1 martie 2004 131.214.949
1 martie 2005 146.412.866
1 martie 2006 177.200.268

19) Atitudinea agresivă a lui Gabriel faţă de locuitorii afectaţi de Proiect este un alt argument contra Proiectului.
Cine a citit politicile (recomandările) Grupului IFC al Băncii Mondiale, în special cele legate de strămutarea (adică primirea unui nou loc de teren şi o casă la alegere) şi relocarea (adică primirea unei compensaţii băneşti în schimbul proprietăţii actuale) populaţiei, a putut observa că ele nu sunt respectate de Proiectul lui Gabriel. De exemplu, BM recomandă strămutarea, adică „teren contra teren" , iar terenul nou să fie cel puţin echivalent cu cel pierdut, etc.. Gabriel a făcut până acum doar relocări, în proporţie de 77% deja, începând din 2002, deşi nu a primit aprobarea pentru Proiect. Gabriel trebuia să facă contracte de pre-cumparare, nu să cumpere deja proprietăţile oamenilor. Ce va face cu acele proprietăţi când Proiectul va fi respins? Ba mai mult, a şi dărâmat deja unele proprietăţi.

20) Pierderile de mediu pe care le va avea zona Roşia Montană şi Munţii Apuseni în general sunt un alt argument major contra Proiectului.
În mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa) sunt intrări în sistem, iar ieşirile sunt : Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea şi distrugerea resurselor naturale, cât şi efectele distrugerii asupra mediului trebuie să fie cuantificate în costuri pentru economia naţională. Evaluarea acestor costuri trebuie să ia în consideraţie : pierderea ( temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări, costul remedierii distrugerilor mediului, inclusiv reabilitarea carierelor, curăţarea râurilor poluate de drenarea apelor acide, etc. [ASE]
Guvernul are datoria să cântăreasca cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului, care sunt de interes public, faţă de interesul privat al RMGC . Guvernul ar trebui de asemenea să considere pierderea pamântului productiv şi a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activităţi alternative şi durabile. [ASE]
Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriaşe. Oameni de ştiinţă din Organizaţia Cercetării Ştiinţifice a Commonwealth-ului ( the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia au estimat costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide în medie la 100.000 USD / ha. Alte studii (Kuipers, 2000) au găsit costul de refacere a mediului pentru minele la suprafaţă care produc ape acide între 50.000 USD/ha şi mai mult de 250.000 USD/ha, cu o medie de 170.000 USD/ha. Raportul dintre terenul folosit direct de catre compania minieră şi aria totală afectată este 1:5. În cazul Roşiei Montane, zona industrială va ocupa o suprafaţă de circa 1 200 ha, dar aria afectată totală va fi de 5 ori mai mare, deci de circa 6 000 ha. Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii Australieni, de 100.000 USD/ha, obţinem un cost total de mediu pentru Roşia Montană de circa 600 mil. USD. [ASE]
Acest cost poate fi şi mai mare în cazul în care RMGC nu va folosi planuri de management adecvate. Dar cine să-i controleze ? De exemplu, costul total pentru a curăţa mina de cupru montană (Rhone Poulenc) din California a fost estimat la 9 bilioane USD. Noi estimăm costul total al închiderii minei şi de remediere a distrugerilor mediului la minimum 2,6 bilioane USD.
Costurile prevăzute de Gabriel în Proiectul său pentru protecţia mediului sunt mult sub aceste cifre. De exemplu, în [RPP], pag. 7, se indică 158 milioane USD, din care 32 milioane USD pentru partea de investiţie alocată protecţiei mediului şi 126 milioane USD pentru sistemul iazului de decantare.
In oct. 2006, Gabriel a oferit Guvernului României o garanţie de doar 70 milioane de euro, destinată ecologizării zonei în cazul în care aceasta nu va fi efectuată de exploatatori la finalul lucrărilor.

21) Proiectul RMGC nu îndeplineşte obiectivele dezvoltării durabile şi întârzie căutarea unor soluţii economice cu adevărat durabile pentru zonă. Proiectul este opus conceptului de dezvoltare durabilă, el produce un dezastru durabil, şi acest lucru este un alt argument major contra Proiectului.
Dezvoltarea economică şi protecţia mediului natural nu sunt neapărat în opoziţie; ele pot fi compatibile în cadrul dezvoltării durabile. Conceptul dezvoltării durabile s-a consolidat sub egida ONU, începând cu "Raportul Brundtland" (1987) şi continuând cu Conferinţele de la Rio (1992) şi Johannesburg (2002). "Dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului, fără a compromite abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi". Dezvoltarea durabilă asumată de o ţară presupune îndeplinirea simultană a următoarelor obiective:
- progresul social general, acordând în acelaşi timp atenţie nevoilor fiecărui membru al societăţii în parte;
- protecţia eficientă a mediului înconjurător;
- folosirea prudentă a resurselor naturale;
- asigurarea unui nivel ridicat şi stabil de creştere economică şi, implicit, de ocupare a forţei de muncă. [A.Leca]
„Criteriile de la Copenhaga" ale Uniunii Europene plasează promovarea dezvoltării durabile ca şi criteriu de bază al acceptării de noi membri.

22) Pierderile culturale sunt un alt argument puternic contra Proiectului.
Comuna Roşia Montană (care are 14 sate, din care un sat se numeşte Roşia Montană) are o concentraţie foarte mare de patrimoniu construit cu valoare culturală de interes naţional. Comuna Roşia Montană (ca şi comuna vecină Bucium, care face obiectul celei de a doua concesiuni a companiei RMGC) apare în anexele la Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, aparuta in M.O. Partea I Nr. 152 din 12 aprilie 2000: 

- in ANEXA nr. I
I. ZONE NATURALE PROTEJATE DE INTERES NATIONAL SI MONUMENTE ALE NATURII
2.0 Rezervatii si monumente ale naturii:
2.8 Piatra Despicata (Comuna Rosia Montana - 0,20 ha), 2.60 Avenul din Hoanca Urzicarului PN -F (Comuna Rosia Montana, satul Vartop - 1,00 ha), 2.83 Piatra Corbului (Comuna Rosia Montana - 5,00 ha)  
- in ANEXA nr. III
I. VALORI DE PATRIMONIU CULTURAL DE INTERES NAŢIONAL (MONUMENTE ISTORICE DE VALOARE NAŢIONALĂ (EXCEPŢIONALĂ) 1. Monumente si ansambluri de arhitectura
g) Ansambluri urbane
g)3 Centrul istoric (Comuna Rosia Montana, satul Rosia Montana) l) Arhitectura industriala; amenajari cai de comunicatie
l)1. Galeriile romane ale exploatarilor miniere aurifere (Comuna Rosia Montana, satul Rosia Montana) m) Monumente de arhitectura populara (locuinte satesti)
m)2. Case - secolele al XVIII-lea - al XIX-lea (Comuna Rosia Montana, satul Rosia Montana)
II. UNITATI ADMINISTRATIV-TERITORIALE CU CONCENTRARE FOARTE MARE A PATRIMONIULUI CONSTRUIT CU VALOARE CULTURALA DE INTERES NATIONAL 
Judetul ALBA Comune (...., Rosia Montana, ....)

Satul Roşia Montană apare pe lista monumentelor istorice apărută în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel: 

- la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: „Situl arheologic Alburnus Maior-Rosia Montana", „Asezarea romana de la Alburnus Maior, zona Orlea", „Exploatarea miniera romana de la Alburnus Maior, Masivul Orlea", „Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni", „Incinta funerara romana din zona Tau Gauri", „ Galeria „Catalina Monulesti" din zona protejata a centrului istoric al localitatii", „Galeriile romane din Masivul Carnic, punct Piatra Corbului",
- la categoria II, cu 42 monumente: „Biserica „Adormirea Maicii Domnului"", „Centrul istoric al localitatii ( Targul satului, Piata, Cartierul Berg, Str. Brazilor si zona din amonte de Piata, spre lacuri)", „Casa parohiala ortodoxa", „Casa cu spatiu comercial, azi primarie" si inca 38 case, iar
- la categoria III, cu „Monumentul comemorativ al lui Simion Balint (in cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnuluui")" .
În concordanţă cu "Charta de la Veneţia- Charta Internaţională pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor şi Siturilor- adoptată de ICOMOS în 1965", noţiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci şi ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizaţii particulare, unei evoluţii distincte, sau unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creaţie, ci şi la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificaţie culturală. Este cazul monumentelor de la Roşia Montană şi Abrud.[ASE]
Pierderea patrimoniului arheologic şi natural unic, care nu se va putea înlocui vreodată, trebuie masurată ca un cost pentru România. Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul ţării în păstrarea şi valorificarea lui culturală. [ASE]

23) Doar 19,3% deţine statul român, prin Minvest, din afacerea Roşia Montană, ceea ce este foarte puţin şi este un alt argument contra Proiectului.
Există alte forme juridice practicate şi recomandate pentru astfel de proiecte, printre care "PRODUCTION SHARING AGREEMENT" (PSA pe scurt) (înţelegerea pentru împărţirea producţiei). Aceasta a fost pentru prima dată folosită în Bolivia, în anii '50. PSA se încheie între stat şi investitor; statul nu cheltuie şi nu riscă nimic, investitorul cheltuie şi îşi asumă riscurile. Statul plăteşte investitorul pentru munca sa nu cu bani, ci cu o parte a producţiei obţinute. Procedura este următoarea:
- din produsul obţinut se separă acea parte care revine investitorului în compensarea cheltuielilor sale;
- acea parte a produsului obţinut care rămâne (produsul profit) este împărţită între stat şi investitor în proporţia scrisă în PSA (uzual aproximativ 80% statul şi 20% investitorul).
Chiar dacă guvernul ar renegocia contractul (?) cu Gabriel, care este secret pentru noi, şi ar obţine o participaţiune mai mare a statului, care ar deveni un argument ‘pentru' proiect, acest argument ar fi singular faţă de mulţimea argumentelor ‘contra'. Dacă ar fi să facem o comparaţie şocantă, chiar dacă ar fi atractiv financiar pentru stat un proiect care sa permită adopţia copiilor aflaţi în orfelinate de către persoane aflateîin afara ţării, intervine aspectul imoral al acestui proiect, care este predominant.

24) Comparaţia cu alte proiecte miniere, ca de exemplu cu proiectul Rio Narcea din Spania sau cu mina Martha din Noua Zeelanda, este în defavoarea proiectului RMGC, prin amploarea sa, prin concentraţia slabă de aur, prin locaţia sa într-o zonă umedă, foarte populată, cu vestigii arheologice.
Proiectul RMGC (13 000 000 tone minereu anual, cu concentratie medie de 1,46 g/t Au) este de 26 ori mai mare ca proiectul in functiune al companiei canadiene RIO NARCEA GOLD MINES LTD (www.rionarcea.com) la mina "El Valle" si la mina satelit Carlés din Spania (500 000 tone minereu anual, cu concentratie medie de 5,62 respectiv 4,12 grame aur/tona) si este de cel putin 10 ori mai mare ca proiectul in functiune al companiei americane Newmont (www.newmont.com) la mina Martha din Noua Zeelanda (1 100 000 tone anual cu medie de 2,98 grame aur/tona), proiecte cu care RMGC compara proiectul sau. 

- RIO NARCEA GOLD MINES LTD (Rio Narcea, pe scurt) (www.rionarcea.com) este o companie canadiană pentru resurse minerale cu operaţii, proiecte de dezvoltare şi activităţi de explorare în Spania şi Portugalia. Rio Narcea exploatează aurul în carieră la suprafaţă la mina "El Valle" din Februarie 1998 şi la mina satelit Carlés (la 20 km de El Valle) din toamna lui 2000. Ambele mine sunt situate în provincia Asturia, în nordul Spaniei. Uzina de procesare este situată la El Valle, aşa că minereul de la mina Carlés este adus aici. Minereul din mina la suprafaţă El Valle are o concentraţie medie de 5,62 g. aur/t , iar cel din mina la suprafaţă Carlés are o concentraţie medie de 4,12 g. aur/t. În anul 2004 un total de aproximativ 500.000 tone de minereu de la minele El Valle şi Carlés a fost procesat la uzina El Valle (adica cu 100.000 tone mai mult decât se prelucra la Roşia Montană); dacă se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul RMGC, raportul este: 1 la 26. Deoarecea capacitatea uzinei de prelucrare El Valle este mai mare, Rio Narcea a semnat o înţelegere pe trei ani cu Crew Development Corp. pentru cumpărarea şi tratarea minereului bogat în aur de la mina Nalunaq din Groenlanda. În 2004 era în plan procesarea a patru sau cinci loturi de câte 34.000 tone de minereu (adica 136.000 -170.000 tone minereu) cu o concentraţie de aproximativ 25-30 g. aur /t . Deci, în 2004, uzina El Valle a prelucrat în total aproximativ 636.000 (=500.000 + 136.000) sau 670.000 (=500.000 + 170.000) tone minereu. Daca se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul Roşia Montană, raportul este minim: 1 la 19. Rio Narcea s-a concentrat în ultimii ani pe trecerea ambelor mine de la exploatarea în carieră la suprafaţă, la exploatarea subterană; la Carlés, exploatarea subterana a început în august 2003 iar exploatarea la suprafaţă a încetat în primăvara lui 2004, pe când la El Valle, exploatarea subterană a început la sfârşitul primului semestru din 2004, în paralel cu ultima fază a exploatării la suprafaţă. Rio Narcea mai are proiectul Salave de exploatare a aurului din zona Salave, la 60 km de mina El Valle, unde minereul de aur are o concentraţie între 3,0-5,0 g. aur /t şi a oprit proiectul Corcoesto, datorită "lower estimated returns than previously anticipated" (concentratie de 1,45 g. aur/t). Localitatea cea mai răsărită din preajma minei El Valle este Belmonte de Miranda, care este situată la circa 60 km de mina El Valle, într-o zonă montană, la circa 50 km de Oceanul Atlantic, cu căteva sute de familii. In locul minei a fost înainte o localitate cu circa 20 de case.
- Mina Martha din Noua Zeelandă http://www.marthamine.co.nz : aurul a fost descoperit în Noua Zeelandă pentru prima dată în 1852. Mina Marha, din orăşelul Waihi, săpată în dealul Martha (exploatare în subteran), a început în 1978 şi a fost închisă în 1952. Rămăşiţe ale ei sunt protejate ca monument istoric şi sunt o atracţie turistică. Folosirea cianurii în extracţia aurului s-a făcut din anul 1894. În cei 73 de ani, ea a produs 174.160 kg aur, din 11,9 milioane tone minereu (adică în medie 163.000 tone minereu anual, cu o concentraţie medie de 14,6 g/t aur ). La ea au lucrat în medie 600 oameni.
Mina Martha a fost redeschisă în 1987,îin exploatare în carieră deschisă. Licenţa pentru mina Martha a fost dată în 1987, pentru 30 ani, pentru 394,27 ha. În 1999 este aprobat un proiect extins, pentru o perioadă până în 2007, şi începe lucrul la proiectul extins.
Cantităţile de minereu (în tone) măcinat au fost de, respectiv:
1988 (68.179 t), 1989 (775.240 t), 1990(879.294 t), 1991(858.173 t), 1992 (834.472), 1993 (817.003 t), 1994(800.203 t), 1995(880.580 t), 1996(892.859 t), 1997 (915.135 t), 1998(917.346 t), 1999 (907.790 t) şi cu proiectul extins 2000(1.031.161 t), 2001(1.202.938 t), 2002(1.343.925 t), 2003(1.525.212 t), cu o concentraţie medie de aproximativ 3,1 g/t aur.

 

Concluzii

Importanţa culturală a zonei Roşia Montană este mult mai mare decat importanţa economică a aurului ce a mai rămas în zonă - ca şi perla crescută într-o scoică, care a devenit mult mai importantă decât scoica care o găzduieşte.
A face un proiect care exploateaza o resursă săracă de aur prin mutilarea munţilor, afectarea mediului, a comunităţii umane etc. pentru 18% din afacere, este pierderea cea mai vizibilă pentru România.
Cu beneficiile aduse României prin acest Proiect nu vom fi mai bogaţi, dar generaţiile următoare vor fi cu siguranţă mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului şi a mediului, distrugerea culturală şi nu în ultimul rând prin distrugerea coeziunii comunităţii locale. Beneficiile mici pentru România ale acestui Proiect pălesc în faţa pierderilor şi a riscurilor acestui Proiect. [ASE]
Beneficiile substanţiale potenţiale care ar putea deriva din proiecte alternative - cum ar fi unul bazat pe agricultură şi dezvoltarea turistică, unul de reconversie sociala , unul de declarare a zonei ca „Peisaj cultural evolutiv" şi înscrierea ca atare în Patrimoniul UNESCO - sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere.
Aurul şi situl arheologic necercetat încă la Roşia Montană pot sta foarte bine în pământ să aştepte vremuri mai bune, când România îşi va putea permite să facă afaceri rentabile cu adevarat, când dezvoltarea tehnicii va permite o exploatare nepoluantă şi când nivelul - mult scăzut al corupţiei - va elimina suspiciunile legate de avizele date şi va întări autorităţile publice.

 

Concluzia finală

Având în vedere cele prezentate, reiterăm cererea adresată Preşedinţiei şi Guvernului României să oprească acest Proiect, deoarece nu există argumente privind eficienţa economică, socială, de mediu etc. pentru România, şi să analizeze şi celelalte proiecte din Patrulaterul Aurului.

 

Bibliografie

[A.Leca] Prof. dr. Ing. Aureliu Leca, Energia viitorului: restrictii si solutii posibile, A 8-a
Conferinta CNCSIS, 11-13 mai 2006.
[1997AR] - [2005AR], [2009AR] 1997 - 2005, 2009 Annual Report (Rapoartele
Anuale ale companiei Gabriel Resources Ltd.
pe anii 1997 - 2005, aflate pe site-ul
www.gabrielresources.com
[ASE] Prof.dr. Paul Bran, Responsabil comisie, Raportul Comisiei din Academia de
Studii Economice, Bucuresti, privitor la
probleme economice, financiare, sociale, de
mediu si de durabilitate ale Proiectului minier
Rosia Montana, Academica, Nr. 15, iunie
2003, Anul XIII, 152, pag. 57 - 69;
www.acad.ro
[EIM] RMGC, Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului -33
volume- (mai 2006)
(www.gabrielresources.com)
[RPP] RMGC, Raportul de Prezentare a Proiectului, dec. 2004
(www.gabrielresources.com)


Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice

Prof.dr. Afrodita Iorgulescu
Prof.dr. Alexandru Isaic-Maniu

N.r.: din ratiuni de prezentare in pagina web nu au fost preluate toate elementele de culegere a textului din scrisoare 
Înapoi la grupajul de documente reprezentînd pozitia GSRM-ASE.  

Tags: Rosia Montana