| 05-02-2011 | stire I Florin Bălteanu
Protecţia unui monument istoric - Hala Matache Măcelaru
Hala Matache Macelaru este monument istoric. Proprietara halei în urma exproprierii este PMB. Municipalitatea intenţionează să folosească terenul de sub hală pentru realizarea noii diametrale Buzeşti-Berzei-Uranus. Joi, 27 ianuarie, dimineaţa, se putea intra fără probleme în Hala Matache, nu cunoaştem de cînd data această situaţie. Interiorul era răvăşit, porţiuni din tavanul suspendat ce masca structura metalică iniţială erau distruse. Spre seară se monta plasa de Buzău pentru a bloca accesul recuperatorilor de materiale.
În timp ce se bloca accesul, specialişti ai Institutului Naţional al Patrimoniului au dorit să intre pentru a constata starea clădirii, dar au fost opriţi invocîndu-se pericolul de prăbuşire. În scurta vizită de dimineaţă nu am observat probleme structurale care să determine colapsul clădirii într-un interval scurt de timp . Pe 29 dimineata angajaţii Euroconstruct Trading '98, unul dintre executanţii noii artere, recuperau unele materiale uşoare din interior (de ex.: cabluri) şi sigilau golurile cu plasă de Buzău, toate cu excepţia celor două intrări de pe faţada posterioară din lateralele clădirii. Probabil foştii utilizatori nu au terminat de evacuat. Dintre intrări, una, cea a fostei pescării, asigură accesul în corpul propriu-zis al halei. De atunci aceleasi accese blocate cu plasă de Buzău în spatele cărora acelaşi material textil opac. Dar nu şi acelaşi interior, aici au avut loc masive modificări, a se vedea imaginile de mai jos. Trecînd pe lîngă hală uneori din interior se aud zgomote ce denotă o activitate distructivă. Ne cerem scuze pentru calitatea scăzută a imaginilor, aceasta este datorată condiţiilor impuse de fotografierea prin fante în materialul textil, subdimensionate pentru aparatul de fotografiat folosit.
Legea 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice
- art. 6, alin. 1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi
- art. 36, alin. 1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi: [...] b) să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;
- art. 45, alin. 1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii: [...] b) asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare în acest scop;
- art. 47 Primarul are următoarele atribuţii specifice: [...] e) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii.
Municipalitatea a variat mult în atitudinea faţă de hală impusă de relaţia clădirii cu noua diametrală, în ordine cronologică: menţinerea pe poziţie cu suprimarea trotuarului din faţă şi transformarea traveei la stradă în portic, demolarea cu păstrarea mezoreliefului, iar acum demolarea şi construirea unei replici pe un nou amplasament, nişte loturi ce ar urma să fie expropriate, la vest de hală. De fiecare dată intenţiile nu au fost susţinute de vreun aviz/ vreo autorizaţie.
Proiectul Halei Matache Măcelaru / Griviţa a fost realizat de Serviciul Tehnic al Comunei în 1886. În 1887 s-au dat în folosinţă două module (sudice) din cinci proiectate. Pe restul suprafeţei alocate halei funcţionau în 1898 tarabe cu produse agro-alimentare. În 1898 primăra începe procesul de reavizare a realizării celorlalte trei module. În 1899 cele trei module sînt executate după proiectul iniţial cu o singură modificare sigură, profilul rigolelor. Este posibil să se fi schimbat şi tiplul de tablă folosită pentru învelitoare. În interbelic au fost adosate corpurile joase şi cel central cu mezorelief din faţada principală. Subliniem faptul că cele 5 pavilioane din proiectul iniţial au păstrat structura metalică şi volumetria iniţială şi faptul că extinderea din interbelic nu a fost o una parazitară, din contră, s-a constituit într-o etapă de dezvoltare firească, rezultînd un obiect coerent ce păstrează aspecte esenţiale ale etapei iniţiale. În Bucureşti se mai păstrează din acelaşi program arhitectural şi tot pe structură metalică: Hala Traian (1896, monument istoric) şi Hala din Piaţa 1 Mai (Filantropia, cca. 1920, neclasată); de-a lungul timpului au fost pierdute: Hala Unirii, Hala de peşte, Hala din Piaţa de Flori, Hala de vechituri, Hala Amzei.
„Matache Măcelarul este un exemplu tipic de legendă urbană. Numele lui adevărat a fost Loloescu Matache şi a început afacerea după Războiul de Independenţă, către 1879. La acea vreme, intersecţia Căii Griviţei cu Calea Buzeşti se afla la marginea oraşului." a arătat Adrian Majuru în articolul Cum a devenit Matache Macelarul o legendă vie din Evenimentul Zilei, ediţia 26 iulie 2009.
"Soluţia învelitorii în două ape este absolut tipică halelor: astereală din lemn aparentă, îmbinată cu lambă şi uluc, vopsită în ulei. Pe fondul acesteia, fermele din fier „cornier" ale şarpantei decorează spaţial monotonia intradosului oblic al învelitorii. Un registru vertical de vitraje, iniţial alcătuite din fîşii orizonatale aşezate la 45 de grade în rame din fontă, „persiane de geamuri", cum sunt denumite în proiectul Halei de peşte, urmăreşte conturul clădirii, în zona cornişei, cu excepţia timpanelor. [...] Pe toată lungimea coamei, reazemând pe anasamblul grinzilor triangulate, se desfăşară un lanternou cu structură din fier cu înălţime mică, destinat evident ventilaţiei naturale, şi mai puţin iluminatului.
Grinzile principale triangulate ale structurii şarpantei sunt acătuite exclusiv din profile „cornier": talpa superioară este formată dintr-o pereche de corniere care fixează două tălpi diagonale încrucişate la centru. Acest centru şi intersecţia celor două tălpi superioare sunt unite printr-un segment din fier plat. Deosebite sunt articulările dintre bare la reazeme şi la intersecţii realizate cu gusee decupate curb, detalii care dau eleganţă structurii. Îmbinările sunt dominant nituite cu unele excepţii bulonate. Centrul şarpantei modulelor evazate, compuse transversal cu bara dominantă, reprezintă o intersecţie de două grinzi triangulate unite de un montant alcătuit din două profile „cornier" paralele. Structura din lemn a învelitorii este preluată în câmp de profile longitudinale „U" plasate la jumătatea tălpilor superioare ale grinzilor triangulate. Tot ansamblu din fier este la scara construcţiei o ţesătură fină foarte bine integrată spaţiului interior." Liviu Gligor, Fierul în arhitectura românească (Bucureşti, Editura universitară "Ion Mincu", 2004, pp. 175-176)
Actualizare: 2 imagini cu interiorul halei din 5. 02. 2010
Nr comentarii : 5
Raspunsul #3 la : 11-02-2011, 18:25:27
Nr comentarii : 5
Raspunsul #2 la : 06-02-2011, 19:34:13
Nr comentarii : 5
Raspunsul #1 la : 05-02-2011, 18:47:50
Scrie un comentariu
Nr comentarii : 5
Raspunsul #4 la : 21-06-2011, 21:10:35