| 01-07-2013 | interviu | Camelia Repede   

Răzvan Pop: „Statul nu are, din păcate, o direcție definită şi clară privind salvarea patrimoniului naţional.” (I)

 

Răzvan Pop, Director DJC Sibiu, foto: Mihai Colibaba

Ce activităţi sunt, în acest an, pe agenda Direcţiei Județene pentru Cultură Sibiu? Cum colaborează direcția cu principalii actori implicați în protejarea patrimoniului? Ce prevede "Protocolul pentru Conservarea patrimoniului cultural şi natural şi revitalizarea satelor şi oraşelor din Transilvania"? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări ne-am adresat lui Răzvan Pop, conducătorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu.

Sibiu, Piaţa Mică, foto: Camelia Repede, iulie 2013 

 

Camelia Repede: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu este foarte prezentă în comunitate, cu realizaţi acest lucru?
Răzvan Pop: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu este una dintre cele mai mari direcţii de profil din ţară, cu peste 10 angajaţi. În organigramă sunt 13 posturi, de facto ele sunt 11 cu tot cu secretară şi director. Dintre toţi aceştia, doar cinci sunt implicaţi efectiv în munca de cercetare, pentru care există Direcţia, ei sunt istorici, istorici de artă, arhitecţi. Restul formează personalul administrativ. Nu spunem că e rău, dar în mod normal poate că ar trebui să fie mai mulţi angajaţi, mai ales pe partea de patrimoniu. Avem o problemă serioasă pe patrimoniul mobil deoarece aici este o singură angajată, căreia îi este foarte greu să-şi realizeze munca completă, deşi dânsa face eforturi mari în acest sens. De ce suntem vizibili? Pentru că ne permite oraşul Sibiu, ne permite viaţa culturală de la noi. În acelaşi timp şi ceea ce faci ca specialist sau ca direcţie te pune în poziţia de a îţi fi destul de simplu să te evidenţiezi. Suntem vizibili pentru că suntem o direcţie foarte specializată, dar şi pentru că o Direcţie pentru Cultură într-un astfel de judeţ este nevoită să interacţioneze cu o foarte valoroasă moştenire culturală. Bunurile patrimoniale nu sunt proprietatea direcţiei, dar sunt în supravegherea ei. De când am preluat această direcţie m-a interesat foarte mult să refac toate relaţiile pe care ea în mod firesc ar trebui să le aibă cu toate instituţiile culturale, cu tot ce înseamnă aparat administrativ, fie el local, sau naţional şi în permanenţă să-i fac simţită prezenţa. Nu e nevoie să te ascunzi, nici de presă, nici de specialişti, nici de ONG-uri. Aceştia îţi pot deveni cei mai buni aliaţi. >>>începutul articolului>>>

 

Patrimoniu cultural imobil judeţul Sibiu - iunie 2013
  • 2 obiective UNESCO;
  • 1026 de obiective monument istoric (al şaptelea judeţ după numărul de monumente) din care: 419 de grupa A (valoare internaţională şi naţională), 812 aflate în categoria "arhitectură";
  • 50 localităţi cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cultural de interes naţional (cf. Legii 5/2000);
  • 389 situri în Repertoriul Arheologic Naţional;
  • DJCS: 11 angajaţi, din care 5 de specialitate.      

 

C.R.: De curând, DJC Sibiu a semnat alături de mai multe organizaţii, printre care şi Filiala Judeţeană Sibiu a UAR, Protocolul pentru Conservarea patrimoniului cultural şi natural şi revitalizarea satelor şi oraşelor din Transilvania. Cum speraţi să fiţi ajutaţi de aceste organizaţii?
R.P.: Dorim să cultivăm o relaţie sinceră şi deschisă faţă de presă şi faţă de ONG-uri sau specialişti. Sunt aproximativ 30 de ONG-uri, inclusiv UAR Sibiu, care au semnat acest protocol pentru o strategie comună în ceea ce priveşte prezervarea patrimoniului. Un prim pas urmărit, ceea ce o să şi facem în viitorul apropiat, este să ne implicăm în proiectele lor, iar ele, pentru că sunt formate din specialişti, arhitecţi, jurnalişti, oameni de cultură, ne pot ajuta cu un punct de vedere şi un ochi foarte corect. Şi sunt două lucruri pe care vrem să le facem cu ajutorul acestor asociaţii în timp relativ scurt. Primul este să avem o evidenţă cel puţin semestrială a tot ce înseamnă patrimoniu cultural din judeţ - vorbesc mai ales de monumente - şi deja vă pot spune că specialiştii de la Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Judeţului Sibiu (AIOS) au demarat un proiect al lor despre evaluarea monumentelor şi la sfârşit ne vor trimite absolut toate datele. Cu surpriză, ne-au atenţionat că unele monumente nu mai există decât pe hârtie. Din vina şi a administraţiei locale şi chiar şi a DJC, de ce nu. A Statului român de fapt. Al doilea rezultat al colaborării provine din faptul că ONG-urile pot avea mai uşor o situaţie din teren. La DJC Sibiu doar patru persoane au atibuţii în supravegherea patrimoniului în teren şi nu putem cuprinde într-un mod constant şi coerent tot judeţul. Prin aceste ONG-uri, putem observa toate intervenţiile asupra zonelor de protecţie, asupra monumentelor istorice. Lucru care ne interesează pe toţi. Acesta este doar începutul. De aici evident că vor veni şi alte proiecte care ori noi ori asociaţiile le vor iniţia. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Cum credeţi că s-a ajuns ca Statul să piardă din vizibilitate, iar problemele patrimoniului să fie preluate într-un fel sau altul de fundaţi sau asociaţii?
R.P.: Eu nu cred că este un lucru rău. Sunt adeptul externalizării, al unui stat minimal. Statul are obligaţia să monitorizeze respectarea legilor. Noi nu trebuie să luăm locul proprietarilor, să ne ocupăm propriu-zis de restaurarea unui element de patrimoniu, dar trebuie să avem grijă cum aceasta se face. Unde ar trebui să intervină Statul, indiferent de regimul politic, nu are încă forţa să o facă? Statul nu are, din păcate, o direcție definită şi clară privind salvarea patrimoniului naţional şi nu înţelege că prin salvarea lui, ne vom păstra identitatea, vom rezista şi vom merge mai departe. Din păcate, de la buget vin bani foarte puţini pentru cultură. Statul nu are capacitatea să susţină financiar restaurarea tuturor monumentelor, refacerea tuturor elementelor de patrimoniu, ş.a.m.d. Ceea ce înseamnă că Statul nu realizează un al doilea obiectiv, acela de a ajuta financiar proprietarii acestui patrimoniu de a existenţă ne defineşte identitatea. Nu toţi proprietarii sunt Biserica Evanghelică, Biserica Ortodoxă, Consiliul Judeţean sau Primăria. Sunt foarte mulţi alţii. Mai bine de jumătate din patrimoniu se află în proprietatea particulară a cetăţenilor. De multe ori, aceşti cetăţeni sunt oameni care nu au o capacitate financiară mare şi le este foarte greu să restaureze sau să refacă un monument sau o casă din zona de protecţie a monumentelor la parametrii pe care îi cere o lege. Pentru că o ţiglă ceramică tradiţională costă mai mult decât o ţiglă din beton, o tencuială realizată potrivit reţetelor tradiţionale e mult mai costisitoare decât una care este făcută din elemente chimice, cărămida nearsă este înlocuită de cărămida simplă, etc. Dacă Statul ar veni cu un program cum a fost cel cu anveloparea blocurilor, în care primăria să dea o parte din bani, administraţia centrală o parte, iar proprietarul să dea cel mult o treime din sumă pentru a-şi restaura corect casa, eu cred că s-ar realiza un mare pas înainte. Atunci rămân nerezolvate doar cazurile de rea voinţă. Sau măcar Statul să suporte diferenţa. Dacă proprietarul vrea să-şi pună termopan şi nu mai are bani să-şi refacă geamul tradiţional, atunci Statul să-i dea diferenţa pentru a-şi pune în mod corect un geam. >>>începutul articolului>>>

C.R.:  Ce ne puteţi spune despre întâlnirea direcţiei, de luna aceasta, cu Mitropolia pentru a discuta despre colecţiile private de obiecte religioase?
R.P.: Noi am încercat să facem un plan. Este adevărat că se începe, ar spune unii, printr-un anost seminar în care ne întâlnim şi ne dăm mâna. Ceea ce încercăm este să îi îndrumăm pe partenerii noştri să-şi dea seama de oportunitatea unor situaţii. Tot astfel am procedat cu Mitropolia. Am insistat să facem întâlnirea cu preoţi parohi. De unde ne-a venit ideea?...Foarte mult mergând pe teren în sate, Copşa Mare, Movile, Fofeldea, Apoldu de Jos, etc., am văzut că mulţi preoţi având obiecte de cult de valoare patrimonială (icoane pe sticlă, icoane pe lemn, cărţi vechi, ziare, haine şi obiecte de cult vechi) încearcă, într-un fel sau altul, să le pună în evidenţă. Dar preoţii nu sunt specialişti, este normal. Ei nu ştiau la ce temperatură să menţină sală expoziţională, cum să aerisească. Atunci ne-am gândit să facem acest seminar. Ştiam că nu o să-i adunăm pe toţi, dar au venit peste 20 de parohii. Fericirea mea a fost că, din partea lor, a venit ideea ca seminarul să fie şi despre monumentele istorice în sine, nu doar despre obiecte de cult şi atunci am avut o dezbatere întreagă cu specialişti de la DJC Sibiu, de la Univeristatea "Ion Mincu" - Secţia Sibiu, cu specialişti de la Muzeul ASTRA şi Biblioteca ASTRA, fiecare a vorbit din perspectiva specializării lui. Li s-au explicat norme minime, inclusiv cum se realizează o colecţie muzeală. Ideea unde băteam noi a venit şi din partea lor. Arhiepiscopia ne-a îndrumat să mergem în protopopiate. Din toamnă vom merge cu unul - doi specialişti în protopopiate la întâlniri şi vom discuta cu ei toate aceste norme. Noi le-am făcut un caiet cu tot ce înseamnă legislaţie şi norme pentru protejarea unui monument, pentru protejarea unui patrimoniu imobil, pentru picturile murale, ş.a.m.d. Ne va fi uşor să menţinem cu ei legătura şi să-i ajutăm să-şi realizeze colecţiile muzeale în mod corect. Pentru ca acestea să rămână în comunitate şi pentru comunitate. >>>începutul articolului>>>

C.R: Cât de mult se implică în sprijinul activităţilor dvs. facultăţile sibiene din domeniu?
R.P.: Avem o bună relaţie şi deschidere cu ambele care au specializări în acest sens (cu Secţia de arhitectură de la Sibiu a Univeristăţii "Ion Mincu" şi cu Facultatea de Istorie, secţia Restaurare, din cadrul Universităţii "Lucian Blaga"). Mediul acesta, al patrimoniului, este mic. Toţi specialiştii din domeniu se cunosc între ei şi comunicăm ori de câte ori este nevoie. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Ştiu că aveţi pe agendă organizarea unei de Şcoli de Vară...
R.P.: Da! O să facem o Şcoală de Vară în a treia săptămână din iulie în satul Târnăvioara. Aici, studenţi de la Universitatea "Ion Mincu", atât din Sibiu, cât şi din Bucureşti, vor realiza relevee ale clădirilor, iar apoi vor propune soluţii urbanistice pentru reamenajarea satului. Vom pune la dispoziţia primăriei rezultatele, în cazul în care, evident, primăria intenţionează să reamenajeze. După care, studenţii de la Istorie, din toamnă vor intra în arhivele satului şi vor face un studiu istoric al localităţii. >>>începutul articolului>>>



Interviu realizat în iunie 2013. Partea a doua a interviului, care se concentrează asupra stării monumentelor istorice în județul Sibiu, poate fi citită aiciFotografii: Răzvan Pop, Director DJCS @Mihai Colibaba; Sibiu @Camelia Repede.

Răzvan Pop are 32 de ani şi este directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu din ianuarie 2013. Doctorand în istorie, cofondator al asociaţiei AIOS, Răzvan Pop a ocupat pentru o perioadă posturi precum cel de consilier local al Sibiului şi de consilier personal al ministrului Culturii (2007).

 

 


Scrie un comentariu

If you have trouble reading the code, click on the code itself to generate a new random code.
 


Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.