| 13-10-2010 | reportaj | Catiuşa Ivanov
Roşia Montană: exploatare minieră sau sit UNESCO
Reportaj publicat în ediţia tiparită a Observatorului Urban, nr. 5/ iulie-septembrie 2010
Proiectul companiei miniere Roşia Montana Gold Corporation de exploatare a aurului din Munţii Apuseni a ajuns din nou la Ministerul Mediului. O comisie specială va analiza dacă procedura de avizare pe mediu se va relua de unde a fost întreruptă în 2007 sau dacă se porneşte de la început.
Între timp, asociatia Arhitectura Restaurare Arheologie şi fundaţia Herritage, au întocmit documentaţia pentru clasarea sitului pe lista patrimoniului UNESCO. Decizia de propunere de clasare pe lista UNESCO aparţine însă statului roman. Exploatare Minieră sau sit UNESCO este decizia pe care Guvernul României va trebui să o ia în viitorul apropiat. Ce înseamnă mina de la Roşia Montana pentru economia ţării?
Ce înseamnă minele romane din subteran pentru istoria noastră şi a lumii? Cum văd locuitorii din zonă acest proiect? Care sunt implicaţiiile ecologice ale proiectului RMGC? Acestea sunt câteva întrebări la care cei care vor lua această decizie va trebui să răspundă.
Locul
Ca sa ajungi la Roşia Montană, mergi prin Munţii Apuseni cam o oră cu maşina, după ce ai trecut de Alba Iulia. Încă din anul 131, când a fost atestată prima dată, locuitorii s-au ocupat cu mineritul. De-a lungul timpului Roşia Montană a cunoscut măreţia şi decăderea. În timpul ocupaţiei romane care întregi pline cu aur luau drumul Romei. Pe parcursul anilor, datorită acestei ocupaţii, zona s-a dezvoltat, atingând apogeul la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, în vremea habsburgilor. După 1948, când toate exploatările au fost naţionalizate, extracţia metalelor preţioase a continuat în mina de stat. După 1990 a început decăderea. Din cauză că nu s-a mai investit în retehnologizare, mina de stat, ca de altfel mai toate industriile româneşti, a ajuns repede să meagă în pierdere şi s-a privatizat.
În 1998 s-a înfiinţat compania Minvest şi a primit licenţa de exploatare pentru 1220 ha în 1999. Tot în 1999 licenţa a fost tranferată de la Minvest firmei canadiene Roşia Montana Gold Corporation. Minvest putea exploata până la începerea noului proiect minier. Exploatarea s-a închis în 2006 deoarece, după integrarea în UE nu se mai permitea subvenţionarea intreprinderilor de stat.Costul de producere a unui gram de aur era de două ori mai mare decât suma cu care era vândut pe piaţă.
Proiectul RMGC
Compania RMGC ar urma să extragă de aici circa 314 tone de aur şi 1400 tone de argint. Aurul însă cere un preţ mare. Pentru extragerea acestei cantităţi cei patru munţidin jurul Roşiei Montane, Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig vor fi măcinaţi centimetru cu centimetru, trecuţi prin băi de cianura iar, după extragerea aurului, nămolul rezultat, impregnat cu cianuri, sub limita maximă impusă de normele internaţionale, va fi depozitat într-un lac de circa 300ha.
Potrivit RMGC, dintr-o tonă de minereu se va extrage 1,47 grame de aur si 7 grame de argint. Pentru a exploata zăcământul, RMGC a cumparat circa 80 la suta dintre cele aproximativ 1000 de gospodării. Compania a cumpărat atât gospodăriile de care avea nevoie pentru realizarea proiectului cât şi altele pentru a da "şanse egale" localnicilor.
Nelocuite, casele au rămas în paragină şi au început să se prăbuşească. Oamenii, de voie-de nevoie au părăsit locul, căutând o viaţă mai bună pentru ei şi pentru copii lor.
Au mai rămas acolo doar cei care se opun proiectului corporaţiei canadiene.
Garanţia de mediu pentru proiectul RMGC este de 120 de milioane de dolari. Statul Român este dator însă companiei canadiene cu 115 milioane de dolari, după mărirea de
capital din acest an cu care România nu a putut ţine pasul.
Pe lângă aur, la Roşia Montana se află însă ceva poate mult mai important: galeriile dacice şi romane, unice în lume, care vor fi distruse în mare parte de proiectul RMGC.
Patrimoniul arheologic si arhitectural
Datorită unicităţii vestigiilor arheologice, ARA şi Heritage au propus clasarea Roşiei Montane pe Lista Patrimoniului UNESCO.
„Asociaţia noastră are ca obiectiv sprijinirea înscrierii Roşiei Montane, inclusiv a patrimoniului său imaterial, în Lista UNESCO. De asemenea, vom realiza un studiu sociologic care să releve dimensiunile impactului pe care îl are strămutarea populaţiei locale de către RMGC. Noi cunoaştem criteriile de evaluare a proiectului UNESCO şi este de maximă importanţă ca el să reprezinte şi dorinţa comunităţii şi a proprietarilor. Mai mult, valoarea galeriilor romane nu este un lucru ce se poate negocia, ele sunt un act de identitate al acestui popor. Galeriile dăinuie, iar instituţiile, companiile, proprietarii sunt vremelnici. De aceea, implicarea şi responsabilitatea noastră faţă de moştenirea culturală sunt cu atât mai importante acum. Trebuie să ştiţi că
valoarea arhitecturală şi arheologică a zonei a fost exigent evaluată de ARA, care a depus la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului o cerere prin care solicita ca dosarul Roşia Montană să fie transmis
oficial de statul român către UNESCO. Dar la Guvern există o tăcere greu de înţeles. Pe 2 septembrie, cu ocazia seminarului "Şansa declarării zonei Roşia Montană Sit UNESCO", noi, împreună cu mai multe ONG-uri şi asociaţii profesionale am adoptat o rezoluţie prin care cerem protejarea sitului, în acord cu legislaţia specifică naţională şi internaţională şi susţinem demersurile pentru înscrierea sitului în Lista Patrimoniului Mondial a UNESCO", spune Silvia Oostveen, vicepreşedintele Asociaţiei Heritage.
Dezastre ecologice în minerit
Unul dintre cele mai cunoscute dezastre ecologice din industria minieră este cel de la Yellow Knife. Mina Giaint din Yellowknife s-a închis în 1992 din cauza unor lupte între minerii sindicalizaţi şi cei nesindicalizaţi care lucrau în companie. Minerii sindicalizaţi erau nemulţumiţi că au fost daţi afară şi au fost aduşi muncitori din altă parte. În urma acestui conflict au murit 9 ortaci.
În 2000, hidroizolaţiile lacului de decantare au început să cedeze. Apa infestată cu cianuri a pătruns în pânza freatică, iar nivelul toxicităţii apelor şi ale solului au atins cote alarmante.
Sub presiunea ONG-urilor, Guvernul canadian a forat sute de puţuri perimetrale, la diverse adâncimi. S-au izolat depozitele de arsenic şi s-au instalat pompe criogenice pentru a ţine solul îngheţat în permanenţă. Apa contaminată este colectată în lacuri special amenajate, filtrată, tratată electrololitic, refiltrată şi abia apoi deversată în lacurile din jur. Toată această operaţiune costă anual statul canadian circa 1,2 miliarde de dolari.
Istoricul mineritului la Roşia Montană
Roşia Montană este atestată documentar din anul 131, când purta numele de Alburnus Maior. Romanii au înfiinţat aici prima aşezare permanentă pentru sclavii şi coloniştii care lucrau în minerit şi au făcut şi primele mari exploatări de aur şi argint din zonă. Ei au amenajat primele galerii, unde foloseau cele mai eficiente tehnici miniere pentru perioada aceea. Galeriile erau săpate
cu ciocanul, dalta şi târnăcopul. Cînd roca era foarte dură, pereţii stâncii se încălzeau cu foc, după care erau stropiţi cu apă şi oţet pentru a se răci brusc. Datorită diferenţei termice, se crăpau, şi apoi, cu târnăcopul, erau desfăcute bucăţile de rocă din care era separat aurul.
Pe parcursul anilor, datorită mineritului, zona s-a dezvoltat, atingând apogeul la sfârşitul secolului XIX.. Pe atunci, Roşia Montană era un orăşel cochet. Elita localităţii era formată din familiile vechi de mineri, care deţineau averi moştenite de-a lungul generaţiilor.
După 1948, când toate exploatările private au fost naţionalizate, extracţia metalelor preţioase a continuat în mina de stat, mineritul rămânând ocupaţia de bază. În timp, s-a construit un nou centru, cu blocuri de locuinţe, iar centrul vechi şi-a pierdut atmosfera boemă. Cu trecerea anilor, a fost uitat şi s-a deteriorat. Din 1970, s-a renunţat la exploatarea în galerii şi au fost amenajate primele cariere, în zona Cetate, iar mai târziu la Cârnic. În această perioadă, mineritul funcţiona după principiile economiei centralizate. Astfel, la Roşia se desfăşurau doar etapele miniere primare, iar cianurarea se făcea la Baia de Arieş.
Ce spun opozanţii proiectului RMGC?
Ştefan Bâlici, asociaţia ARA: "De ce merită Roşia Montana să fie pe lista UNESCO? Este vorba despre un sistem unic de exploatare minieră din perioada romană care nu este comparabil
cu nimic din ce s-a găsit până acum în lumea romană: Este cel mai extins şi mai complex sitem de galerii. Un alt argument este acela că exploatările romane au fost continuate în perioada medievală, modernă şi contemporană".
Peter Oostveen, preşedinte Heritage: "Noi nu avem ceva împotriva companiei RMGC. Sigur că este nevoie să se facă ceva acolo pentru că altfel locul va muri. Însă trebuie să fie un proiect responsabil. Noi am găsit o firmă italienească care ar vrea să facă gresie şi fainaţă din halda de steril. Se poate face şi turism cu minerit tradiţional".
Grupul pentru salvarea RM din ASE: "Un model perfect de organizare pentru Roşia Montană ar fi "Oraşul aurului" din Tankavaara, Laponia, creat în 1979, care are un muzeu naţional al aurului şi servicii extraordinare de turism. Vizitatorii văd acolo şi învaţă istoria aurului (...). Statisticile Agenţiei Naţionale de Turism arată că atracţiile culturale şi zonele montane (inclusiv Munţii Apuseni) sunt preferatele turiştilor, mult înaintea litoralului şi Deltei Dunării. În mod curent, Roşia Montană atrage 15.000 de vizitatori pe an, dar nu generază venituri datorită lipsei facilităţilor de cazare".
Ce spune RMGC?
Cătălin Hosu, purtător de cuvânt RMGC: "Din cele 16 sate din Roşia Montană, proiectul nostru afectează doar 4. Compania a decis folosirea cianurilor pentru că sunt cele mai prietenoase pentru mediu, în timp biodegradându-se. Nu extragem şi alte minereuri deoarece nu se găsesc în concentraţii suficiente. Dezastrul de la Yellow Knife s-a produs datorită trioxidului de arsen, nu a cianurilor. Barajul a fost verificat de Institutul Norvegian de Geotehnică.
În acest moment aşteptăm ca Ministerul Mediului să ne dea un răspuns. Cum vor decide, aşa vom face".
Scrie un comentariu
Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.
