| 01-07-2013 | interviu | Camelia Repede   

Răzvan Pop: „Statul nu are, din păcate, o direcție definită şi clară privind salvarea patrimoniului naţional.” (II)

Răzvan Pop, Director DJC Sibiu, foto: Mihai Colibaba

 

Care este starea patrimoniului din județul Sibiu, câte sunt monumentele ce ar trebui să fie clasate în judeţ şi despre oportunităţile şi riscurile regionalizării în domeniul protejării patrimoniului construit vom alfa de la directorul executiv al Direcţiei Județene pentru Cultură Sibiu, Răzvan Pop.


Sibiu, Piaţa Mică, foto: Camelia Repede, iulie 2013


Camelia Repede: În chestionarul privind protecţia patrimoniului cultural construit pe care l-aţi completat pentru Observatorul Urban al UAR, de curând, evaluaţi starea monumentelor din judeţ a fi „medie". Vă rugăm să detaliaţi.
Răzvan Pop: Starea monumentelor în judeţul Sibiu, faţă de alte judeţe este mai bună, doar că nu putem spune că este în parametri europeni, de exemplu. Pentru a ajnge să ne comparăm cu Germania sau Polonia mai avem de lucru. Marii proprietari, cum ar fi bisericile sau primăriile, au început să investească în monumente şi acest lucru se se vede tot mai mult. Să luăm cazul oraşului Sibiu. Centrul Istoric este uşor, uşor refăcut sau renovat... Dar repet, marea problemă este la proprietarii mici care nu au efectiv banii să-şi restaureze imobilele şi să aibă grijă de ele. O a doua mare problemă nu ţine de monumentul în sine, ci este problema zonei de protecţie a acestuia. Acolo, foarte puţini oameni înţeleg că nu au voie să facă orice, că trebuie să respecte o legislaţie, că au anumite obligaţii, ş.a.m.d. Acolo este problema! Dacă în jurul unei biserici corect restaurate sunt 10 case cu ţiglă de proastă calitate şi ilegal pusă, efectul restaurării este micşorat. Ele pun o amprentă proastă asupra monumentului care se simte. În concluzie, starea monumentelor din judeţul Sibiu, faţă de alte judeţe este mai bună, dar eu unul nu sunt satisfăcut. >>>începutul articolului>>>

 

Principalele probleme cu care se confruntă patrimoniul cultural construit din judeţul Sibiu:

  • o legislaţie specifică lacunară, concomitent cu lipsa de armonie dintre legile care se referă la patrimoniul construit;
  • administrarea necorespunzătoare [...] a zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate;
  • lipsa de responsabilitate civică a proprietarilor de monumente istorice sau de imobilele din zonele de protecţie;
  • lipsa fondurilor alocate în vederea restaurării şi conservării, coroborată cu presiunea unor investitori prea puţin educaţi în spiritul valorilor patrimoniului cultural;
  • destructurarea comunităţilor în mediul rural.

(răspuns al DJCS la chestionarul Observatorului Urban Bucureşti al UAR privind protecţia patrimoniului cultural construit)

 

C.R.: Spuneaţi că oamenii nu sunt uneori atât de bine informaţi cu privire la monumentele de patrimoniu. Ştiu că aveaţi pe agendă deschiderea unor puncte de lucru/ informare în primării. În ce stadiu sunt acestea?
R.P.: Ele funcţionează deja, mai mult sau mai puţin. Noi am făcut aceste puncte de lucru pentru cele cinci zone definite în strategia Consiliului Judeţean, la Poiana Sibiului pentru zona Mărginimii, la Apoldu de Jos pentru Ţara Secaşelor, la Mediaş, Agnita şi Cisnădie. Dar există un punct şi la Biertan unde avem patrimoniu UNESCO. Am gândit aceste puncte de lucru în ideea de a-i ajuta pe oameni: dacă vor să-şi restaureze o casă, sau dacă au un proiect de construcţie care se doreşte într-o zonă de protecţie, să nu mai trebuiască să vină până la Sibiu. Oricum ei acest drum nu-l fac, decât dacă au posibilitatea şi înţeleg importanţa unei astfel de zone. Majoritatea lor nu mai ascultă de nimeni şi fac direct, fără certificate, fără avize, fără nimic. Printr-un astfel de punct de lucru le dăm posibilitatea să vină din când în când şi să se informeze. Noi putem vedea cine ne contactează şi ne putem deplasa la ei să discutăm efectiv ce-şi poate face şi ce nu. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Revenind la starea patrimoniului....Există o procedură de strângere a datelor în teren valabilă la nivel naţional sau fiecare Direcţie de Cultură îşi personalizează documentaţia în funcţie de obiective?
R.P.: Fiecare direcţie colectează datele în funcţie de obiective şi fiecare direcţie îşi defineşte priorităţile. Pentru DJC Sibiu, în acest moment, două sunt prorităţile: cele nouă biserici de lemn din judeţ şi clădirile renascentiste cum este cea de la Buia sau cea de la Boarta, care sunt într-o stare avansată de degradare şi pentru ele ne intersăm şi căutăm soluţii chiar şi noi, de a le restaura. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Ce acţiuni intenţionaţi să întreprindeţi în urma monitorizării stării monumentelor?
R.P.: Ne interesează să verificăm fiecare monument, şi, atât cât putem, să intervenim, măcar să-i facem pe proprietari să înţeleagă că nu pot acţiona asupra sa oricum. Unii vor să facă multe, au proiecte chiar foarte bune şi corecte, dar uită aspectul actelor şi al birocraţiei. E adevărat că şi birocraţia este destul de mare şi aici mai vine un apect, faptul că încercăm şi, zicem noi, am reuşit într-o mare măsură, să scurtăm timpul de cât stă un dosar la avizare. Înainte se stătea o lună, două - trei, acum, dacă totul este în regulă, în maxim 10 zile dăm avizul favorabil. Dintre cei care trec peste acest aspect sunt unii care fac lucrări bune, dar ele rămân ilegale. În general aceasta ne interesează foarte mult să observăm, inclusiv, micile detalii, suntem atenţi la tencuială, ţiglărie, etc., tocmai ca esenţa dar şi zona din jurul monumentului să reziste. >>>începutul articolului>>>

C.R.: În ce ritm se restaurează un monument istoric în judeţul Sibiu?
R.P.: Este un ritm foarte prost. Cea mai mare problemă, şi de aici stagnează procesul de restaurare, este cea financiară. Sunt foarte puţini bani investiţi, putem spune că unicele monumente care cât de cât se mai bucură de o atenţie sunt lăcaşele de cult. Atât Biserica Evanghelică a primit o finanţare din partea Statului german pentru a-şi restaura bisericile (vedem cazul de la Netuş sau că acum încep lucările de restaurare la Biertan şi de la Bierica Evenaghelică din Sibiu), cât şi Mitropolia Ardealului alocă prin programe neguvernamentale cât de cât bani pentru refacerea monumentelor istorice. Din păcate, remarcăm o neglijenţă în cazul bisericilor de lemn. Încercăm să le recuperăm. În afară de cea de la Poiana Sibiului, care este îngrijită, căci este o biserică a comunităţii, restul sunt într-o stare avansată de degradare şi trebuie cumva să le salvăm. >>>începutul articolului>>> 

C.R.: Ce obiective aveţi în curs de clasare în judeţ?
R.P.: Avem câteva biserici care ne interesează, cum sunt cele din comuna Târnăvioara, una românească şi una săsească, amândouă cu o vechime de cel puţin 300 de ani. Ne mai interesează să clasăm Biserica Veche din satul Blăjel. De asemenea ne apropiem şi de monumentele de for public şi mobilierul urban, pentru că acesta au fost neglijate (în tot judeţul sunt sub 40 de astfel de obiective protejate). Foarte multe statui, pietre de mormânt sau monumente militare nu sunt clasate, deşi ar trebui! Vă dau câteva exemple. Uşor miraţi am fost când am descoperit că un singur monument militar este monument istoric, vorbim de Troiţa lui Mihai Viteazul de la Şelimbăr, în rest, absolut niciun monument militar chiar dacă sunt construite în perioada interbelică, construite în amintirea soldaţilor germani sau soldaţilor locali, saşi sau români, care au murit în Armata Română! Nici cel de la Poplaca, nici cel de la Cârţa, nici cel de la unitatea Militară din Sibiu de pe bulevardul Victoriei! Alături de calităţile artistice, ele au şi o importanţă istorică, pentru că amintesc de un eveniment important. Vă mai dau alte exemple: gândiţi-vă ca Mausoleul lui Francisc I de pe bulevardul Corneliu Coposu din Sibiu, chiar dacă statuia nu mai este cea originară, vorbim de cel mai vechi mobilier urban monumental în oraş care încă mai stă în picioare, la fel cea mai veche stauie, cea a lui Nepomuk - ele nu sunt monumente istorice! Sau statuia lui I.G.Duca, care, măcar prin prestigiul autorului, Oscar Han, merită să fie clasată. Mai departe, mormântul lui Gheorghe Lazăr de la Avrig, cel al lui Constantin Noica de la Păltiniş nu sunt monumente istorice deşi ar putea fi uşor clasate. V-am spus doar câteva nume care stârnesc reacţii de mândrie, identitare în fiecare din noi şi într-o comunitate. Sunt foarte multe astfel de obiective care nu sunt luate în seamă. O să avem grijă şi uşor, uşor o să le clasăm. Mai ne interesează foarte mult, dar asta va necesita o analiză atentă pe care o vom face anul acesta şi de la anul să demarăm procedurile de clasare, să identificăm şi să cristalizăm tot ce înseamnă patrimoniu industrial şi să începem clasarea unor astfel de ansambluri industriale vechi. Cel din Mediaş ne interesează foarte mult. Ca specialişti trebuie să înţelegem să îl protejăm. Dacă nu avem grijă de astfel de situri, peste o sută de ani vom avea o gaură în listă de la clădirile de secol XVIII până la secol XXI. Aceasta este responsabilitatea noastră. Problema a fost că în judeţul Sibiu s-au făcut clasări doar în regim de urgenţă, acolo unde un proprietar vroia să demoleze şi atunci s-a iniţiat imediat procedura de clasare. Lucru cu care eu nu sunt de acord, pentru că nu arată coerenţă, ci doar o vânătoare şi o joacă de-a prinselea între Direcţie şi proprietarii de clădiri. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Puteţi estima câte obiective nu figurează în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Sibiu, dar ar trebui să beneficieze de această protecţie?
R.P.: Sunt cel puţin 200 - 300 de monumente, incluzând aici chiar şi pietrele de mormânt. Vă dau un exemplu: la Biserica din Groapă din Sibiu, în cimitir sunt morminte foarte vechi, pietre de mormânt din 1800 care nu sunt monument istoric. Sunt unele; nu înţeleg nici acum cum au făcut clasarea: adică piatra lui Codru Drăguşanu este monument istoric dar piatra de lângă, la fel de veche, nu. Ne interesează ca măcar în fiecare localitate să identificăm un monument istoric, pentru că, pănă la urmă, este vorba de valoarea în sine a comunităţii care trebuie să-şi găsească o esenţă la care să se conecteze. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Câte obiective figurează în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Sibiu, dar nu ar trebui să mai beneficieze de această protecţie?
R.P.: Aici este o situaţie aparte. Sunt unele monumente înscrise în LMI dar care nu mai există de mai bine de două-trei decenii. De ce au continuat a figura, nu ştiu, dar este normal ca ele să nu se mai regăsească. Procedura de declasare este în schimb atât de complicată încât nimeni nu a îndrăznit măcar să încerce declasarea unui monument demult pierdut. Sunt alte monumente care au dispărut în ultimii ani, dar aici intervine deja zona penală, iar respectivii proprietari vor trebui să răspundă în faţa legii. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Care este numărul de obiective, astăzi dispărute şi care au încă statut de monument istoric?
R.P.: La începutul toamnei vom vedea care monumente nu mai există efectiv dar sunt pe listă. Probabil că vom trece la radierea lor. O să vedem din ce vină s-a ajuns în această situaţie. Politica este aceea de a încuraja declararea unui monument şi de a-l clasa mai degrabă decât a declasa. >>>începutul articolului>>>

C.R.: În ce perioadă credeți că s-a pierdut controlul asupra monumentelor istorice şi cine consideraţi că este responsabil pentru aceasta?
R.P.: Responsabil este Statul român pentru că el este cel care are obligaţia să suprevegheze buna respectare şi protejare a unui monument. Când s-a pornit această toată nebunie? Nu putem vorbi de o perioadă coerentă. În comunism, ştim că a fost o politică de reconstrucţie a localităţilor şi ne amintim că la Sibiu s-a demolat Cazarma 90, care în sine avea o valoare monumentală şi prin ceea ce semnifica şi prin cum arăta. Era una dintre puţinele cazărmi militare standard construite de armata austriacă în Transilvania. Nu mai vorbim de Mănăstirea Franciscană demolată, în care era atestată prima bibliotecă din ţară. După 1990 a pornit o altfel de isterie, cauzată de circulaţia intensă a banilor. Evident că, în momentul îmbogăţirii, au simţit nevoia să locuiască în case care să exprime noul lor statut social. Dar neavând în educaţie cultul frumosului şi pentru că nu ştiau ce înseamnă un monument istoric, s-a ajuns şi în situaţia în care multe obiective din toată ţara, nu doar din Sibiu, au fost, fie distruse, fie grav alterate. Acum putem vorbi de o intervenţie mai serioasă a Statului, dar slab se simte şi aceasta; cred că în ultimii 2-3 ani putem vorbi fr un interes mai mare al Statului privind monumentele. >>>începutul articolului>>>

C.R.: Aveţi date despre câte dosare de expropriere a monumentelor istorice în stare avansată de degradare au fost iniţiate în 2012 în judeţ?
R.P.: Nu există niciun dosar. >>>începutul articolului>>>

C.R: Câte şantiere deschise la monumente istorice sunt pe teritoriul judeţului Sibiu în acest moment?
R.P.: Nu avem un număr clar. Dar ştim că pentru bisericile evanghelice există un program în care vor intra pe rând în restaurare. Cele mai importante cazuri şi mai vizibile sunt cele două monumente UNESCO - Biertan şi Valea Viilor - care vor intra şi ele în restaurare. De asemenea, mai sunt şi câteva biserici ortodoxe. Clădiri particulare din păcate sunt foarte puţine; în ultimul timp, tot mai puţine sunt restaurate, din cauza lipsei banilor. >>>începutul articolului>>>

C.R: Care consideraţi că sunt pericolele majore, specifice domeniului protecţiei şi punerii în valoare a patrimoniului construit, care ar putea apărea printr-un proces de regionalizare? Care ar fi oportunităţile?
R.P. : Pericolele sunt cele ale unei subordonări unor interese locale. În acest moment Direcţia reprezintă legea. Atunci când ea ar intra în subordindea unei autorităţi locale, că este Consiliul Regional, că este Primăria, ar intra în interesul direct al unor persoane care administrează regiunea, pentru că aşa au decis oamenii prin vot.
Avantajul va fi un mai mare interes, o mai mare implicare a comunităţii în a-şi restaura şi pune în valoare monumentele. Pentru că acestea, aşa cum am mai spus, dau identitatea locului. Probabil se va întâmpla ca în cazul fericit al Poloniei, regiunile vor intra în competiţie între ele: care este cea mai frumoasă, care este cea mai bogată, care ştie să atragă cei mai mulţi bani. Evident că atunci protejarea patrimoniului şi abordarea monumentelor va fi mult mai activă şi, cred eu, monumentele vor avea de câştigat. >>>începutul articolului>>>


Interviu realizat în iunie 2013. Partea întâi a interviului, care se concentrează asupra strategiei culturale a direcției județene Sibiu, poate fi citită aici. Fotografii: Răzvan Pop, Director DJCS @Mihai Colibaba; Sibiu @Camelia Repede.

Răzvan Pop are 32 de ani şi este directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu din ianuarie 2013. Doctorand în istorie, cofondator al asociaţiei AIOS, Răzvan Pop a ocupat pentru o perioadă posturi precum cel de consilier local al Sibiului şi de consilier personal al ministrului Culturii (2007).

 

 


Scrie un comentariu

If you have trouble reading the code, click on the code itself to generate a new random code.
 


Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.